3 intrări

34 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zmult1 sn vz smuls1

SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

SMULS1 s. n. Smulgere. – V. smulge.

SMULS1 s. n. Smulgere. – V. smulge.

SMULS2, -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală.V. smulge.

SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

SMÚLS2, -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală.V. smulge.

SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A scoate (o plantă, un organ al corpului) din locul unde se află crescut, trăgînd cu putere. Adam și cu Filoftei vîsleau să-și smulgă brațele din umeri. DUMITRIU, P. F. 19. A chitit un stejar care era mai gros, pe care a vrut să-l smulgă din pămînt, dar n-a putut. CREANGĂ, O. A. 271. Floare albă din grădină, Smulge-te-aș din rădăcină, Să te dau la mîndra-n mînă. HODOȘ, P. P. 192. [Băiatul] a smuls două pene din o aripă. ȘEZ. IV 171. ◊ Refl. Fig. Am de gînd să mă smulg din rădăcină și să mă duc pe furtună unde se bat munții în capete. SADOVEANU, N. P. 114. ◊ Expr. A-și smulge barba sau părul (din cap) = a-și manifesta puternic durerea sau desperarea. Profira cu celelalte muieri și cu copiii începuseră să țipe și să-și smulgă părul. GALACTION, O. I 290. Și mă-ta, cînd a dat de copilă că nu-i, a început a-și smulge părul din cap și a o boci. CREANGĂ, A. 21. Oh! nenorocitul de mine! strigă Moțoc smulgîndu-și barba. NEGRUZZI, S. I 155. ♦ (Cu privire la păsări, prin metonimie) A jumuli de pene. [Femeia] să smulgă puii aceștia, să puie doi în frigare și să ducă degrabă unul fript la călătorul de la nr. 4. NEGRUZZI, S. III 195. ♦ A scoate, a desface ceva din locul unde se află prins, înțepenit; a desprinde. Moșul Careba... începu să smulgă șindrilele acoperișului. DUMITRIU, N. 215. ◊ Fig. Mură... smulgea din scripca lui atîta alean, atîta gingășie și atîta dor... GALACTION, O. I 69. Smulg aceste versuri dintr-a inimii durere. MACEDONSKI, O. I 9. Și ciuturi nouă smulge tu din liră-mi. EMINESCU, O. I 120. ◊ Refl. Ancora se smulge tîrîndu-se pe fund. BART, S. M. 21. (Fig.) Voinicul... se smulse din legăturile în care îl ținea farmecul Omfalei. ISPIRESCU, U. 71. 2. Tranz. A scoate cu violență ceva din mîna cuiva; fig. a obține ceva cu mari eforturi. Noaptea se iveau cîțiva oameni cu arme și le smulgeau cu sila mîncare. DUMITRIU, N. 189. Toate încercările lui n-au izbutit să-i smulgă măcar o promisiune precisă. REBREANU, R. I 259. Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier. EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. A da la o parte cu putere, a îndepărta cu o mișcare bruscă. Era să vă calce, vorbi tînărul înalt care-i smulsese de pe linie. C. PETRESCU, C. V. 37. ◊ Fig. Pe luminoasele culmi am rămas. Fruntea și ochii cu rouă mi-i spăl, Negura ruptă mi-o smulg din obraz. TULBURE, V. R. 25. ◊ Expr. A smulge (cuiva) masca v. mască (1). ♦ A retrage cu o mișcare bruscă. Își smulse mîna parcă ar fi atins o piele de șarpe. REBREANU, R. I 228. 4. Refl. A se despărți, a se dezlipi, a se depărta (dintr-o dată, cu putere). Mama se smulge de lîngă noi fugind, cu Iulius în brațe, spre soldatul cu piciorul de lemn. SAHIA, N. 52. ◊ Tranz. Nici moartea nu mă va putea smulge de lîngă tine. ALECSANDRI, T. 981. – Forme gramaticale: perf. s. smulsei, part. smuls și (învechit și regional) smult (SADOVEANU, F. J. 706, EMINESCU, O. I 107, BUDAI-DELEANU, Ț. 243).

SMULS s. n. Smulgere. Smulsul cînepii.

A SE SMÚLGE mă smulg intranz. 1) A se rupe brusc din locul de aflare. 2) A se da la o parte printr-o mișcare bruscă. 3) A înceta de a mai fi împreună; a se despărți. /<lat. exmulgere

A SMÚLGE smulg tranz. 1) (obiecte) A trage cu putere pentru a scoate sau a schimba locul de aflare. ~ iarbă. ◊ A-și ~ barba (sau părul din cap) a-și exterioriza în mod evident durerile fizice sau spirituale. 2) (obiecte) A lua cu forța. ~ o carte din mână. 3) fig. (secrete, mărturii etc.) A obține datorită unei insistențe excesive. 4) A face să se smulgă. * ~ din ghearele morții a salva de la moarte. /<lat. exmulgere

smulge v. 1. a trage cu putere: a smulge buruieni; 2. a rupe cu violență: i-a smuls părul. (Primitiv termen ciobănesc: a smulge tare, de unde a trage cu violență (cf. smăcinà)].

zmulg, zmuls și (maĭ rar) zmult, a zmulge v. tr. (lat. *ex-múlgere îld. *exmulgére, d. mulgére, a mulge; it. smungere, a mulge, a stoarce, a extenua). Scot cu violența (penele, păru, buruĭenele): zmulg o pană uneĭ gîște, zmulg o gîscă de pene, îmĭ zmulg un fir de păr alb din mustață, zmulg buruĭenele din grădină. (V. jumulesc, plivesc). Fig. Obțin în fine: cu mare ce (?) ĭ-am zmuls o vorbă, o promisiune, un franc. Dezlipesc, despart: de abea l-am zmuls din cîrcĭumă. Scot, salvez: l-am zmuls din gheara morțiĭ, din valurĭ, din mînile tîlharilor. Vechĭ. Scot din teacă: cu săbiile zmulse.Zmult (în VR. 1925, 7, 41).

zmuls și zmult n. pl. urĭ. Zmulgere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

smúlge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMÚLGE vb. 1. a trage. (A ~ un cui cu cleștele.) 2. a scoate. (A ~ buruienile din pământ.) 3. a (se) smuci. (S-a ~ din mâinile lui.) 4. a răpi. (Dușmanul le-a ~ o parte din țară.)

SMULGE vb. 1. a trage. (A ~ un cui cu cleștele.) 2. a scoate. (A ~ buruienile din pămînt.) 3. a (se) smuci. (S-a ~ din mîinile lui.) 4. a răpi. (Dușmanul le-a ~ o parte din țară.)

SMULS s. smucire, smulgere, (înv.) smulgătură. (~ unui obiect de la locul lui.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smúlge (-g, -ls), vb. – A trage cu putere, a scoate, a extrage. – Var. zmulge și der. Mr. zmulgu, zmulșu, zmuldzire, megl. smulg(iri). Lat. *exmulgĕre (Cihac, I, 172; Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1944; Candrea-Dens., 1167; REW 2864), cf. it. smungere „a suge”, astur. esmucir „a mulge” și mulge. Legătura cu *exvellĕre, prin intermediul formei **exvulsum (Crețu 369) este o ipoteză inutilă. – Der. smultură, s. f. (șuviță, smoc de lînă; persoană pletoasă); smuntură, s. f. (Trans., lînă tunsă); smuncea, s. f. (Mold., vargă, nuia), prin contaminare cu smicea.

ZMÚLGE, zmulg, vb. III. (Var.) A smulge. (cf. smulge)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a zugrăvi în calciu smuls expr. (intl.) a sparge o casă.

smulge, smulg v. r. a pleca

Intrare: smulge
smulge1 (part. smuls) verb grupa a III-a conjugarea a X-a
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smulge
  • smulgere
  • smuls
  • smulsu‑
  • smulgând
  • smulgându‑
singular plural
  • smulge
  • smulgeți
  • smulgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smulg
(să)
  • smulg
  • smulgeam
  • smulsei
  • smulsesem
a II-a (tu)
  • smulgi
(să)
  • smulgi
  • smulgeai
  • smulseși
  • smulseseși
a III-a (el, ea)
  • smulge
(să)
  • smulgă
  • smulgea
  • smulse
  • smulsese
plural I (noi)
  • smulgem
(să)
  • smulgem
  • smulgeam
  • smulserăm
  • smulseserăm
  • smulsesem
a II-a (voi)
  • smulgeți
(să)
  • smulgeți
  • smulgeați
  • smulserăți
  • smulseserăți
  • smulseseți
a III-a (ei, ele)
  • smulg
(să)
  • smulgă
  • smulgeau
  • smulseră
  • smulseseră
zmulge2 (part. -t) verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
verb (VT655)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmulge
  • zmulgere
  • zmult
  • zmultu‑
  • zmulgând
  • zmulgându‑
singular plural
  • zmulge
  • zmulgeți
  • zmulgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmulg
(să)
  • zmulg
  • zmulgeam
  • zmulsei
  • zmulsesem
a II-a (tu)
  • zmulgi
(să)
  • zmulgi
  • zmulgeai
  • zmulseși
  • zmulseseși
a III-a (el, ea)
  • zmulge
(să)
  • zmulgă
  • zmulgea
  • zmulse
  • zmulsese
plural I (noi)
  • zmulgem
(să)
  • zmulgem
  • zmulgeam
  • zmulserăm
  • zmulseserăm
  • zmulsesem
a II-a (voi)
  • zmulgeți
(să)
  • zmulgeți
  • zmulgeați
  • zmulserăți
  • zmulseserăți
  • zmulseseți
a III-a (ei, ele)
  • zmulg
(să)
  • zmulgă
  • zmulgeau
  • zmulseră
  • zmulseseră
zmulge1 (part. -s) verb grupa a III-a conjugarea a X-a
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmulge
  • zmulgere
  • zmuls
  • zmulsu‑
  • zmulgând
  • zmulgându‑
singular plural
  • zmulge
  • zmulgeți
  • zmulgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmulg
(să)
  • zmulg
  • zmulgeam
  • zmulsei
  • zmulsesem
a II-a (tu)
  • zmulgi
(să)
  • zmulgi
  • zmulgeai
  • zmulseși
  • zmulseseși
a III-a (el, ea)
  • zmulge
(să)
  • zmulgă
  • zmulgea
  • zmulse
  • zmulsese
plural I (noi)
  • zmulgem
(să)
  • zmulgem
  • zmulgeam
  • zmulserăm
  • zmulseserăm
  • zmulsesem
a II-a (voi)
  • zmulgeți
(să)
  • zmulgeți
  • zmulgeați
  • zmulserăți
  • zmulseserăți
  • zmulseseți
a III-a (ei, ele)
  • zmulg
(să)
  • zmulgă
  • zmulgeau
  • zmulseră
  • zmulseseră
smulge2 (part. smult) verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
verb (VT655)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smulge
  • smulgere
  • smult
  • smultu‑
  • smulgând
  • smulgându‑
singular plural
  • smulge
  • smulgeți
  • smulgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smulg
(să)
  • smulg
  • smulgeam
  • smulsei
  • smulsesem
a II-a (tu)
  • smulgi
(să)
  • smulgi
  • smulgeai
  • smulseși
  • smulseseși
a III-a (el, ea)
  • smulge
(să)
  • smulgă
  • smulgea
  • smulse
  • smulsese
plural I (noi)
  • smulgem
(să)
  • smulgem
  • smulgeam
  • smulserăm
  • smulseserăm
  • smulsesem
a II-a (voi)
  • smulgeți
(să)
  • smulgeți
  • smulgeați
  • smulserăți
  • smulseserăți
  • smulseseți
a III-a (ei, ele)
  • smulg
(să)
  • smulgă
  • smulgeau
  • smulseră
  • smulseseră
Intrare: smuls (adj.)
smuls1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smuls
  • smulsul
  • smulsu‑
  • smulsă
  • smulsa
plural
  • smulși
  • smulșii
  • smulse
  • smulsele
genitiv-dativ singular
  • smuls
  • smulsului
  • smulse
  • smulsei
plural
  • smulși
  • smulșilor
  • smulse
  • smulselor
vocativ singular
plural
zmult1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmult
  • zmultul
  • zmultu‑
  • zmultă
  • zmulta
plural
  • zmulți
  • zmulții
  • zmulte
  • zmultele
genitiv-dativ singular
  • zmult
  • zmultului
  • zmulte
  • zmultei
plural
  • zmulți
  • zmulților
  • zmulte
  • zmultelor
vocativ singular
plural
zmuls1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmuls
  • zmulsul
  • zmulsu‑
  • zmulsă
  • zmulsa
plural
  • zmulși
  • zmulșii
  • zmulse
  • zmulsele
genitiv-dativ singular
  • zmuls
  • zmulsului
  • zmulse
  • zmulsei
plural
  • zmulși
  • zmulșilor
  • zmulse
  • zmulselor
vocativ singular
plural
Intrare: smuls (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smuls
  • smulsul
  • smulsu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • smuls
  • smulsului
plural
vocativ singular
plural
zmuls2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmuls
  • zmulsul
  • zmulsu‑
plural
  • zmulsuri
  • zmulsurile
genitiv-dativ singular
  • zmuls
  • zmulsului
plural
  • zmulsuri
  • zmulsurilor
vocativ singular
plural
zmult2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmult
  • zmultul
  • zmultu‑
plural
  • zmulturi
  • zmulturile
genitiv-dativ singular
  • zmult
  • zmultului
plural
  • zmulturi
  • zmulturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smulge zmulge (2)

  • 1. tranzitiv A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Adam și cu Filoftei vîsleau să-și smulgă brațele din umeri. DUMITRIU, P. F. 19.
      surse: DLRLC
    • A chitit un stejar care era mai gros, pe care a vrut să-l smulgă din pămînt, dar n-a putut. CREANGĂ, O. A. 271.
      surse: DLRLC
    • Floare albă din grădină, Smulge-te-aș din rădăcină, Să te dau la mîndra-n mînă. HODOȘ, P. P. 192.
      surse: DLRLC
    • [Băiatul] a smuls două pene din o aripă. ȘEZ. IV 171.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Am de gînd să mă smulg din rădăcină și să mă duc pe furtună unde se bat munții în capete. SADOVEANU, N. P. 114.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Profira cu celelalte muieri și cu copiii începuseră să țipe și să-și smulgă părul. GALACTION, O. I 290.
        surse: DLRLC
      • Și mă-ta, cînd a dat de copilă că nu-i, a început a-și smulge părul din cap și a o boci. CREANGĂ, A. 21.
        surse: DLRLC
      • Oh! nenorocitul de mine! strigă Moțoc smulgîndu-și barba. NEGRUZZI, S. I 155.
        surse: DLRLC
    • 1.2. regional A jumuli o pasăre de pene.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: jumuli un exemplu
      exemple
      • [Femeia] să smulgă puii aceștia, să puie doi în frigare și să ducă degrabă unul fript la călătorul de la nr. 4. NEGRUZZI, S. III 195.
        surse: DLRLC
    • 1.3. tranzitiv reflexiv A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • Moșul Careba... începu să smulgă șindrilele acoperișului. DUMITRIU, N. 215.
        surse: DLRLC
      • figurat Mură... smulgea din scripca lui atîta alean, atîta gingășie și atîta dor... GALACTION, O. I 69.
        surse: DLRLC
      • figurat Smulg aceste versuri dintr-a inimii durere. MACEDONSKI, O. I 9.
        surse: DLRLC
      • figurat Și ciuturi nouă smulge tu din liră-mi. EMINESCU, O. I 120.
        surse: DLRLC
      • Ancora se smulge tîrîndu-se pe fund. BART, S. M. 21.
        surse: DLRLC
      • figurat Voinicul... se smulse din legăturile în care îl ținea farmecul Omfalei. ISPIRESCU, U. 71.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Noaptea se iveau cîțiva oameni cu arme și le smulgeau cu sila mîncare. DUMITRIU, N. 189.
      surse: DLRLC
    • Toate încercările lui n-au izbutit să-i smulgă măcar o promisiune precisă. REBREANU, R. I 259.
      surse: DLRLC
    • Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier. EMINESCU, O. I 147.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Era să vă calce, vorbi tînărul înalt care-i smulsese de pe linie. C. PETRESCU, C. V. 37.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe luminoasele culmi am rămas. Fruntea și ochii cu rouă mi-i spăl, Negura ruptă mi-o smulg din obraz. TULBURE, V. R. 25.
      surse: DLRLC
    • Își smulse mîna parcă ar fi atins o piele de șarpe. REBREANU, R. I 228.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) despărți, a (se) dezlipi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Mama se smulge de lîngă noi fugind, cu Iulius în brațe, spre soldatul cu piciorul de lemn. SAHIA, N. 52.
      surse: DLRLC
    • Nici moartea nu mă va putea smulge de lîngă tine. ALECSANDRI, T. 981.
      surse: DLRLC

etimologie:

smuls (adj.) zmult zmuls

  • 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină).
    surse: DEX '09
  • 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi smulge
    surse: DEX '09 DEX '98

smuls (s.n.) zmuls zmult

etimologie:

  • vezi smulge
    surse: DEX '09 DEX '98