2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zmintit2, ~ă a vz smintit2

zmintit1 sn [At: PĂCALĂ, M. R. 263 / S și: sm~ / Pl: ? / E: zăminti] (Trs) Amestec de mălai cu apă (folosit ca hrană pentru pui).

zminti vb. IV. v. sminti.

zmintit, -ă adj. v. smintit.

smintésc v. tr. (vechĭ smentesc, vsl. sŭ-montiti [și sŭ-mensti, -menton], a turbura, infl. de rom. minte. La Dos. smintă, sminteală. Cp. cu răspintie. V. smîntînă și zămintesc). Turbur, deranjez, mișc din loc: a sminti ceva de la locu luĭ, a sminti pe cineva de la treaba luĭ. Vechĭ. Vatăm, aduc pagubă: lupiĭ îĭ smintesc pe oamenĭ. Săblăznesc. Rătăcesc, seduc: diavoliĭ ne smintește. Împedec, opresc. Azĭ. Fam. Cînd țĭ-oĭ trage una, te smintesc, cînd te-oĭ lovi o dată, te zăpăcesc. V. refl. Înebunesc, devin nebun. – Și zm-.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zmintí, zmintesc, (sminti), vb. tranz., refl. – 1. (pop.) A luxa, a sclinti, a deplasa: „Mi-am zmintit o mână” (ALRRM, 1969: 118). 2. A înnebuni. 3. A tulbura. 4. A jena. – Cf. sminti (< sl. sǔmesti „a tulbura”, Scriban, DER, DEX).

Intrare: zmintită
zmintită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zmintit
zmintit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmintit
  • zmintitul
  • zmintitu‑
  • zminti
  • zmintita
plural
  • zmintiți
  • zmintiții
  • zmintite
  • zmintitele
genitiv-dativ singular
  • zmintit
  • zmintitului
  • zmintite
  • zmintitei
plural
  • zmintiți
  • zmintiților
  • zmintite
  • zmintitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zmintit

etimologie: