2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zmi sf vz smidă2

SMID s. n. v. smidă.

SMÍDĂ, smide, s. f. Desiș format din arbori tineri sau din tufe de spini, de zmeură etc. [Var.: (reg.) smid s. n.] – Et. nec.

smi1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 85r/27 / Pl: ~de, smizi / E: nct] (Înv) 1 Grindină (1). 2 Fulger (1).

smi2 sf [At: (a. 1630) ȘTEFANELLI, D. C. 3 / V: (rar) smid, (reg) ~dai sn, șm~, zm~, sim~, zmidai sn / Pl: ~de, smizi, ~duri / E: ns cf smidă1] 1 Desiș în pădure format din tufișuri de mărăcini, de zmeură, de mure etc. care cresc printre copaci doborâți de furtuni, arși de trăsnete ori tăiați și care constituie un loc greu de pătruns Si: (reg) smidar (1), (reg) smidărie (1). 2 (Pex) Sihlă (1). 3 (Mol) Loc prăpăstios, unde se pătrunde greu. 4 (Mol; Olt) Gard viu. 5 (Reg; îf simidă) Grămadă de butuci și frunze în dezordine.

SMÍDĂ, smide, s. f. Desiș format din arbori tineri sau din tufe de spini, de zmeură etc. [Var.: (reg.) smid s. n.] – et. nec.

SMÍDĂ, smide, s. f. Desiș format din copaci tineri sau din tufe de spini, de rugi etc. [Țiganul] a luat-o la fugă prin smidă... – Măi cumătre, vino pe cărare, nu apuca pe acolo, că-i greu de mers. ȘEZ. II 188. – Variantă: smid, smiduri (HOGAȘ, M. N. 162), s. n.

SMIDĂ s. f. (Mold.) Grindină. A: Pre multe locuri au căzut smidă. M. COSTIN. Le trimisă Dumnedzău ploaie cu smidă și cu foc. CRON. 1689, 47v. Din ceriu fulgere, din nuîri smidă si piatră, în aer focul cu apa să amesteca. CANTEMIR, IST.; cf. DOSOFTEI, VS ; CRON. 1707, 44r; CRON. 1732, 36v. // B: Și iarăși le-au mai trimis Dumnezeu ... ploaie cu spidă (sic!) și cu foc. CRON. 1736, 43r. C: Și le trimise Dumnedzău ploaie cu smidă. CRON. ante 1730, 69v. Etimologie necunoscută. Cf. p i a t r ă.

smidă f. pădure de brazi arși în care au crescut tufe noui. [Cf. Mold. smidește, fulgeră: sensul primitiv al lui smidă pare a fi «luminiș»].

1) smídă f., pl. de și zĭ. (cp. cu pol. siviad, furtună, viscol). Vechĭ. Grindină.

2) smídă f., pl. e și (vsl. *svida, pol. swid și swidwa, rus. svidina, corn 1, poate înrudit cu ngr. simýda, mesteacăn. Cp. cu cornet 1 și cu ĭazmă). Desiș de cornĭ, alunĭ, porumbĭ, smeură ș. a. – Pl. și smidurĭ: ne urmam drama pe hogașu săpat de bulucĭ în coasta munteluĭ și eram silițĭ a ocolĭ pin smidurĭ băltoacele ce ne tăiaŭ drumu (Hogaș, VR. 1914, 4,5, 118). – La Vicĭu smidărie. V. tihăraĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smídă s. f., g.-d. art. smídei; pl. smíde

smídă s. f., g.-d. art. smídei; pl. smíde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMÍDĂ s. v. grindină, piatră.

arată toate definițiile

Intrare: zmidă
zmidă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: smidă
smidă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smi
  • smida
plural
  • smide
  • smidele
genitiv-dativ singular
  • smide
  • smidei
plural
  • smide
  • smidelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smid
  • smidul
  • smidu‑
plural
  • smiduri
  • smidurile
genitiv-dativ singular
  • smid
  • smidului
plural
  • smiduri
  • smidurilor
vocativ singular
plural
zmidai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zmidă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
simidă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
smidă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DAR, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smi
  • smida
plural
  • smizi
  • smizile
genitiv-dativ singular
  • smizi
  • smizii
plural
  • smizi
  • smizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smidă smid zmidai zmidă simidă

  • 1. Desiș format din arbori tineri sau din tufe de spini, de zmeură etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: smidărie attach_file un exemplu
    exemple
    • [Țiganul] a luat-o la fugă prin smidă... – Măi cumătre, vino pe cărare, nu apuca pe acolo, că-i greu de mers. ȘEZ. II 188.
      surse: DLRLC

etimologie: