opțiuni

9 definiții pentru smetie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smetie sf [At: BUL. FIL. V, 315 / V: zm~ / A și: smetie / Pl: ~ii / E: ns cf smidă2] (Reg) Băț folosit la îmblătitul grâului.

smetie și zmetie f. (vsl. sŭmetiĭe, rus. smétĭe, gunoĭ măturat; ceh. metia, dim. metelka, nuĭa, vargă; bg. rus. metla, mătură; bg. po-mét, coadă de mătură de curte. V. mătură). Munt. Mold. sud. Prăjină, nuĭa, vargă (la Cod. = peleacă, „prăjină pentru bătaĭe”).- Pe atuncĭ nu eraŭ puștĭ de astea de un cot; Negrilă avea o pușcă cît o smetie (Sov. 27). Să-ĭ ție mănunchĭu de smetiĭ (ca să-ĭ bată. Lung. 71).

zmetie sf vz smetie

zmetie s.f. v. smetie.

zmétie, V. smetie.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

SMETIE, smetii, s. f. (Mold., Var.) Zmetie. (cf. zmetie)

smetie (-ii), s. f. – (Mold.) Par, prăjină. – Var. zmetie. Sl. sŭmetije, rus. smetie (Scriban).

ZMETIE, zmetii, s. f. (Mold.) Băț, prăjină. (din sl. sŭmetije, rus. smetie)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

smetie, smetii, s.f. (reg.) băț (folosit la îmblătitul grâului).

Intrare: smetie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smetie
  • smetia
plural
  • smetii
  • smetiile
genitiv-dativ singular
  • smetii
  • smetiei
plural
  • smetii
  • smetiilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmetie
  • zmetia
plural
  • zmetii
  • zmetiile
genitiv-dativ singular
  • zmetii
  • zmetiei
plural
  • zmetii
  • zmetiilor
vocativ singular —
plural —