16 definiții pentru smerenie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMERENIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. ♦ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pioșenie. – Din si. sŭmĕrjenije.

smerenie sf [At: COD. VOR. 2 339 / V: (înv) zm~ / Pl: ~ii / E: vsl съмѣрѥниѥ] 1 Atitudine umilă și supusă Si: umilință, (îrg) milă1, (înv) molcomire, oviliciune, smericiune, smerire (1), (îvr) minuniciune, smerință, smeritură, (fam) spăseală, spăsenie. 2 (Înv) Modestie. 3 Sfială. 4 (Înv) Pudoare. 5 (Înv) Situație inferioară. 6 (Înv) Micșorare. 7 Respect și prețuire izvorâte din recunoașterea superiorității cuiva sau a ceva Si: (rar) smereală, (îvr) smernicie. 8 (Bis) Sentiment religios manifestat prin atașament și respect deosebit față de biserică și de practicile ei Si: credință (20) cucernicie (1), cuvioșie (3), evlavie (2), pietate, religiozitate, (liv) devoțiune (1), (rar) pioșenie, piozitate, (înv) blagocestie, blagocestvie, hristoitie, plecare, plecat1, râvnă, râvnire, smerire (4), supunere, umiliațiune, umilitate. 10 (Înv) Pocăință.

SMERENIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. ♦ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pioșenie. – Din sl. sŭmĕrjenije.

SMERENIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință; (Bis.) supunere în fața lui dumnezeu, evlavie, cucernicie. [Maica Rahila] primi în căsuța ei pe copilă și începu s-o învețe cuviința și smerenia călugărească. GALACTION, O. I 317. [Călugărul] începu a mînca cu smerenie și cumpătat, fără grabă. HOGAȘ, M. N. 122. Sta smirnă înaintea fiului său și-i vorbea cu smerenie, ca unui om străin și foarte respectat. VLAHUȚĂ, O. A. I 89.

SMERENIE f. 1) Atitudine smerită; comportament respectuos. 2) rel. Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; cuvioșie; pietate; evlavie; cucernicie; religiozitate. [G.-D. smereniei; Sil. -ni-e] /<sl. sumérjenije

smerenie f. umilință. [Slav. SŬMIERIENIIE].

smerénie f. (vsl. sŭmĭerĭeniĭe). Modestie, umilință: smerenia sihastrului.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smerenie (desp. -ni-e) s. f., art. smerenia (desp. -ni-a), g.-d. smerenii, art. smereniei

smerenie (-ni-e) s. f., art. smerenia (-ni-a), g.-d. smerenii, art. smereniei

smerenie s. f. (sil. -ni-e), art. smerenia (sil. -ni-a), g.-d. art. smereniei; pl. smerenii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMERENIE s. v. candoare, castitate, feciorie, inocență, modestie, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate.

SMERENIE s. 1. v. umilință. 2. umilință, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie. (Cu ~ îi sărută dreapta.) 3. plecare, supunere, umilință, (livr.) obsecviozitate, (înv.) plecat, umiliațiune, umilitate. (~ în fața...) 4. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire. (~ unui credincios.)

SMERENIE s. 1. umilință, (înv.) micșorare, milă, molcomire. (De o ~ excesivă.) 2. umilință, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie. (Cu ~ îi sărută dreapta.) 3. plecare, supunere, umilință, (înv.) plecat, umiliațiune, umilitate. (~ în fața divinității.) 4. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîvnă, rîvnire, smerire. (~ unui bigot.)

smerenie s. v. CANDOARE. CASTITATE. FECIORIE. INOCENȚĂ. MODESTIE. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂȚIE. PUDICITATE. PUDOARE. VIRGINITATE.

Intrare: smerenie
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smerenie
  • smerenia
plural
genitiv-dativ singular
  • smerenii
  • smereniei
plural
vocativ singular
plural
zmerenie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smereniesubstantiv feminin

  • 1. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Călugărul] începu a mînca cu smerenie și cumpătat, fără grabă. HOGAȘ, M. N. 122. DLRLC
    • format_quote Sta smirnă înaintea fiului său și-i vorbea cu smerenie, ca unui om străin și foarte respectat. VLAHUȚĂ, O. A. I 89. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.