zméŭ m. (bg. zmĭieĭ, balaur, zmeŭ din poveștĭ, zmiĭa, șarpe, rus. zmĭeĭ, șarpe, zmeŭ cu care se joacă copiiĭ; vsl. zmiĭ, balaur). Vechĭ. Șarpe. Balaur. Azĭ. Monstru fabulos de formă omenească, dar cu puterĭ supranaturale, mîncător de oamenĭ, răpitor de fete de împărat ș. a. Fig. Cal sireap, cal de rasă. Viteaz, eroŭ: zmeiĭ dela Plevna. S. n., pl. zmeĭe, (în Munt. și) zmeurĭ. O jucărie compusă dintr’o coală de hîrtie pe care se lipesc niște speteze (șindile) și care, avînd atîrnată o coadă de petică și fiind legată de o sfoară, se înalță cînd bate vîntu (V. turcaleț). O boală populară numită și zburător. – În nord zmăŭ.