2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMĂLTUÍ vb. IV v. smălțui.

SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

smălțui vt [At: ANON. CAR. / V: (îrg) zm~, (înv) ~ltui, șmălciui, zemălciui, (reg) smănțui, smântui, jăm~, jm~, jum~, măltui, zmăltui, zmănțui / Pzi: ~esc / E: smalț + -ui] 1 (C. i. obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu un strat de smalț (1) Si: a emaila, a glazura (3). 2 (Fig) A smălța. 3 (Rar; c. i. dantură) A da lustru.

zmălțui vb. IV. v. smălțui.

SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi obiecte de metal sau de ceramică cu un strat de smalț; a emaila. [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smălțui oalele și tigăile. DRĂGHICI, R. 133. 2. A împestrița cu culori vii; a colora, a împodobi. V. smălța. Frunza deasă smălțuiește nalta, verdea boltitură. EMINESCU, O. IV 129. Cîteva colibe și o bisericuță de bîrne, semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori. ODOBESCU, S. III 172. – Variantă: smăltuí (ALEXANDRESCU, M. 45), vb. IV.

A SMĂLȚUÍ ~iésc tranz. (obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu smalț (în scop protector sau/și decorativ); a emaila. /smalț + suf. ~ui

smălțuì v. 1. a înfrumuseța cu smalț; 2. a lustrui dinții; 3. fig. a smălta: (stelele) ce smălțuiau seninul cereștilor câmpii GR. AL.

smălțuĭésc și zmălțuĭésc v. tr. (d. smalț). Acoper cu smalț: a smălțai oalele. Fig. Smălțez, Împodobesc cu diferite colorĭ: florile smălțuĭaŭ cîmpu. – Și smănț- și zmănț- (vest) și jmălț-, jămălț- și jumălț- (est).

zmălțuĭésc, zmănțuĭésc, V. smălțuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. smălțuiáscă

smălțui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, conj. smălțuiască)

smălțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMĂLȚUÍ vb. v. împestrița, păta, smălța.

arată toate definițiile

Intrare: zmălțuire
zmălțuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmălțuire
  • zmălțuirea
plural
  • zmălțuiri
  • zmălțuirile
genitiv-dativ singular
  • zmălțuiri
  • zmălțuirii
plural
  • zmălțuiri
  • zmălțuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: smălțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smălțui
  • smălțuire
  • smălțuit
  • smălțuitu‑
  • smălțuind
  • smălțuindu‑
singular plural
  • smălțuiește
  • smălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smălțuiesc
(să)
  • smălțuiesc
  • smălțuiam
  • smălțuii
  • smălțuisem
a II-a (tu)
  • smălțuiești
(să)
  • smălțuiești
  • smălțuiai
  • smălțuiși
  • smălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • smălțuiește
(să)
  • smălțuiască
  • smălțuia
  • smălțui
  • smălțuise
plural I (noi)
  • smălțuim
(să)
  • smălțuim
  • smălțuiam
  • smălțuirăm
  • smălțuiserăm
  • smălțuisem
a II-a (voi)
  • smălțuiți
(să)
  • smălțuiți
  • smălțuiați
  • smălțuirăți
  • smălțuiserăți
  • smălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smălțuiesc
(să)
  • smălțuiască
  • smălțuiau
  • smălțui
  • smălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smăltui
  • smăltuire
  • smăltuit
  • smăltuitu‑
  • smăltuind
  • smăltuindu‑
singular plural
  • smăltuiește
  • smăltuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smăltuiesc
(să)
  • smăltuiesc
  • smăltuiam
  • smăltuii
  • smăltuisem
a II-a (tu)
  • smăltuiești
(să)
  • smăltuiești
  • smăltuiai
  • smăltuiși
  • smăltuiseși
a III-a (el, ea)
  • smăltuiește
(să)
  • smăltuiască
  • smăltuia
  • smăltui
  • smăltuise
plural I (noi)
  • smăltuim
(să)
  • smăltuim
  • smăltuiam
  • smăltuirăm
  • smăltuiserăm
  • smăltuisem
a II-a (voi)
  • smăltuiți
(să)
  • smăltuiți
  • smăltuiați
  • smăltuirăți
  • smăltuiserăți
  • smăltuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smăltuiesc
(să)
  • smăltuiască
  • smăltuiau
  • smăltui
  • smăltuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmănțui
  • zmănțuire
  • zmănțuit
  • zmănțuitu‑
  • zmănțuind
  • zmănțuindu‑
singular plural
  • zmănțuiește
  • zmănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmănțuiesc
(să)
  • zmănțuiesc
  • zmănțuiam
  • zmănțuii
  • zmănțuisem
a II-a (tu)
  • zmănțuiești
(să)
  • zmănțuiești
  • zmănțuiai
  • zmănțuiși
  • zmănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zmănțuiește
(să)
  • zmănțuiască
  • zmănțuia
  • zmănțui
  • zmănțuise
plural I (noi)
  • zmănțuim
(să)
  • zmănțuim
  • zmănțuiam
  • zmănțuirăm
  • zmănțuiserăm
  • zmănțuisem
a II-a (voi)
  • zmănțuiți
(să)
  • zmănțuiți
  • zmănțuiați
  • zmănțuirăți
  • zmănțuiserăți
  • zmănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmănțuiesc
(să)
  • zmănțuiască
  • zmănțuiau
  • zmănțui
  • zmănțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmălțui
  • zmălțuire
  • zmălțuit
  • zmălțuitu‑
  • zmălțuind
  • zmălțuindu‑
singular plural
  • zmălțuiește
  • zmălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmălțuiesc
(să)
  • zmălțuiesc
  • zmălțuiam
  • zmălțuii
  • zmălțuisem
a II-a (tu)
  • zmălțuiești
(să)
  • zmălțuiești
  • zmălțuiai
  • zmălțuiși
  • zmălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zmălțuiește
(să)
  • zmălțuiască
  • zmălțuia
  • zmălțui
  • zmălțuise
plural I (noi)
  • zmălțuim
(să)
  • zmălțuim
  • zmălțuiam
  • zmălțuirăm
  • zmălțuiserăm
  • zmălțuisem
a II-a (voi)
  • zmălțuiți
(să)
  • zmălțuiți
  • zmălțuiați
  • zmălțuirăți
  • zmălțuiserăți
  • zmălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmălțuiesc
(să)
  • zmălțuiască
  • zmălțuiau
  • zmălțui
  • zmălțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smălțui smăltui zmănțui zmălțui

  • 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: emaila glazura attach_file un exemplu
    exemple
    • [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smălțui oalele și tigăile. DRĂGHICI, R. 133.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A împestrița cu culori vii.
    exemple
    • Frunza deasă smălțuiește nalta, verdea boltitură. EMINESCU, O. IV 129.
      surse: DLRLC
    • Cîteva colibe și o bisericuță de bîrne, semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori. ODOBESCU, S. III 172.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Smalț + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX