2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. (Rar) Agitat, frământat, zbuciumat. – V. zmăcina.

ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. (Rar) Agitat, frământat, zbuciumat. – V. zmăcina.

smăcinat, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: zm~ / Pl: ~ați, ~e / E: smăcina] (Înv) 1 Fărâmițat2. 2 Zdrobit. 3 (Pex) Ruinat. 4 (Rar; d. dantură) Cariat. 5 (Fig) Agitat2 (2). 6 (Fig) Tulburat2. 7 (Pex; fig) Zbuciumat.

zmăcinat, ~ă a vz smăcinat

zmăcinat, -ă adj. v. smăcinat.

ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. Agitat, zbuciumat, frămîntat, zguduit. Agripina suia din greu, cu pieptul tot atît de zmăcinat ca și șuvoiul de alături. GALACTION, O. I 161. Doamna mumă îi ajunse acolo, purtînd în sujletu-i zmăcinat o îngrijată presimțire. ODOBESCU, S. I 170.

ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. (Pop.) Agitat, frământat, zbuciumat, zguduit. – V. zmăcina.

smăcinàt și zm-, adj. Măcinat, fărămițit. Cariat. Fig. Ros de întristare saŭ de griji: un suflet smăcinat.

Intrare: zmăcinată
zmăcinată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zmăcinat
zmăcinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmăcinat
  • zmăcinatul
  • zmăcinatu‑
  • zmăcina
  • zmăcinata
plural
  • zmăcinați
  • zmăcinații
  • zmăcinate
  • zmăcinatele
genitiv-dativ singular
  • zmăcinat
  • zmăcinatului
  • zmăcinate
  • zmăcinatei
plural
  • zmăcinați
  • zmăcinaților
  • zmăcinate
  • zmăcinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zmăcinat

  • exemple
    • Agripina suia din greu, cu pieptul tot atît de zmăcinat ca și șuvoiul de alături. GALACTION, O. I 161.
      surse: DLRLC
    • Doamna mumă îi ajunse acolo, purtînd în sufletu-i zmăcinat o îngrijată presimțire. ODOBESCU, S. I 170.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zmăcina
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM