2 intrări

  • smuci smâci smânci smunci zmunci zmuci zmânci zmâci
  • smucit (adj.) smuncit smâncit zmucit zmuncit zmâncit zmâcit smâcit

55 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zmâcit, ~ă a vz smucit2

SMÂCÍ vb. IV v. smuci.

SMÂNCÍ vb. IV v. smuci.

SMÂNCÍT, -Ă adj. v. smucít2.

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV] – Din sl. smučati.

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV] – Din sl. smučati.

SMUCÍT2, -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

SMUNCÍT, -Ă adj. v. smucit2.

SMUNCÍT, -Ă adj. v. smucit2.

smâcit, ~ă a vz smucit2

smâncit, ~ă a vz smucit2

smuci [At: PSALT. 318 / V: (pop) ~unci, smâci, smânci, zm~, zmunci, (îrg) smăci, zmâci (Pzi și: 3 zmâce), (înv) sminci, zmăci, zmici, (reg) smoci, somci, muși, (îvr) smicI, ~ulci, zmânci / Pzi: ~cesc / E: vsl смъікати] 1-2 vtr A (se) trage brusc și cu putere pentru a deplasa din loc Si: a smulge (22-23), (reg) a schențăli, a smâcăi. 3-4 vtr (Pex) A (se) mișca cu putere, brusc și repetat, într-o direcție și în cealaltă Si: a agita (1), a cutremura (2), a hâțâna (3), a scutura, zgâlțâi, a zgudui, (reg) a hăți. 4 vt (Îlav) Pe ~te În mod brusc, precipitat. 5 vt (Reg; îe) A ~ vorba A vorbi repezit și împiedicat. 6 vi (D. cai) A face mișcări bruște, neregulate și intermitente. 7 vi (Rar; îf smici) A împrăștia. 8-9 vtr A lua sau a se elibera cu forța din mâinile cuiva Si: a (se) smulge (26-27). 10-11 vir A face mișcări bruște și precipitate pentru a scăpa de unde este prins Si: a se zbate, (reg) a se zbici. 12 vi (Rar; fig) A mișca. 13 vi (D. arme de foc) A avea recul. 14 vi (Nob; îf smici) A licări.

smucit2, ~ă [At: PONTBRIAT / V: ~unc~, zmuncit, (înv) smâcit, (reg) smâncit, zmâcit / Pl: ~iți, ~e / E: smuci] 1 a Care este tras cu putere (pentru a fi deplasat din locul în care se află). 2-3 a, av (D. mișcări, gesturi) (Care este făcut) în mod brusc, repezit și cu forță. 4 a (Reg; d. cuvinte) Care este pronunțat repezit și în grabă. 5-6 a, av (Reg; pex; d. oameni) (Care vorbește) repezit, răstit și împiedicat. 7 a (Reg; d. femei) Care lucrează repede și, de obicei, prost. 8 a (Îrg) Nebun.

smuncit, ~ă a vz smucit2

arată toate definițiile

Intrare: smuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smuci
  • smucire
  • smucit
  • smucitu‑
  • smucind
  • smucindu‑
singular plural
  • smucește
  • smuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smucesc
(să)
  • smucesc
  • smuceam
  • smucii
  • smucisem
a II-a (tu)
  • smucești
(să)
  • smucești
  • smuceai
  • smuciși
  • smuciseși
a III-a (el, ea)
  • smucește
(să)
  • smucească
  • smucea
  • smuci
  • smucise
plural I (noi)
  • smucim
(să)
  • smucim
  • smuceam
  • smucirăm
  • smuciserăm
  • smucisem
a II-a (voi)
  • smuciți
(să)
  • smuciți
  • smuceați
  • smucirăți
  • smuciserăți
  • smuciseți
a III-a (ei, ele)
  • smucesc
(să)
  • smucească
  • smuceau
  • smuci
  • smuciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smâci
  • smâcire
  • smâcit
  • smâcitu‑
  • smâcind
  • smâcindu‑
singular plural
  • smâcește
  • smâciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smâcesc
(să)
  • smâcesc
  • smâceam
  • smâcii
  • smâcisem
a II-a (tu)
  • smâcești
(să)
  • smâcești
  • smâceai
  • smâciși
  • smâciseși
a III-a (el, ea)
  • smâcește
(să)
  • smâcească
  • smâcea
  • smâci
  • smâcise
plural I (noi)
  • smâcim
(să)
  • smâcim
  • smâceam
  • smâcirăm
  • smâciserăm
  • smâcisem
a II-a (voi)
  • smâciți
(să)
  • smâciți
  • smâceați
  • smâcirăți
  • smâciserăți
  • smâciseți
a III-a (ei, ele)
  • smâcesc
(să)
  • smâcească
  • smâceau
  • smâci
  • smâciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smânci
  • smâncire
  • smâncit
  • smâncitu‑
  • smâncind
  • smâncindu‑
singular plural
  • smâncește
  • smânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smâncesc
(să)
  • smâncesc
  • smânceam
  • smâncii
  • smâncisem
a II-a (tu)
  • smâncești
(să)
  • smâncești
  • smânceai
  • smânciși
  • smânciseși
a III-a (el, ea)
  • smâncește
(să)
  • smâncească
  • smâncea
  • smânci
  • smâncise
plural I (noi)
  • smâncim
(să)
  • smâncim
  • smânceam
  • smâncirăm
  • smânciserăm
  • smâncisem
a II-a (voi)
  • smânciți
(să)
  • smânciți
  • smânceați
  • smâncirăți
  • smânciserăți
  • smânciseți
a III-a (ei, ele)
  • smâncesc
(să)
  • smâncească
  • smânceau
  • smânci
  • smânciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smunci
  • smuncire
  • smuncit
  • smuncitu‑
  • smuncind
  • smuncindu‑
singular plural
  • smuncește
  • smunciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smuncesc
(să)
  • smuncesc
  • smunceam
  • smuncii
  • smuncisem
a II-a (tu)
  • smuncești
(să)
  • smuncești
  • smunceai
  • smunciși
  • smunciseși
a III-a (el, ea)
  • smuncește
(să)
  • smuncească
  • smuncea
  • smunci
  • smuncise
plural I (noi)
  • smuncim
(să)
  • smuncim
  • smunceam
  • smuncirăm
  • smunciserăm
  • smuncisem
a II-a (voi)
  • smunciți
(să)
  • smunciți
  • smunceați
  • smuncirăți
  • smunciserăți
  • smunciseți
a III-a (ei, ele)
  • smuncesc
(să)
  • smuncească
  • smunceau
  • smunci
  • smunciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmunci
  • zmuncire
  • zmuncit
  • zmuncitu‑
  • zmuncind
  • zmuncindu‑
singular plural
  • zmuncește
  • zmunciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmuncesc
(să)
  • zmuncesc
  • zmunceam
  • zmuncii
  • zmuncisem
a II-a (tu)
  • zmuncești
(să)
  • zmuncești
  • zmunceai
  • zmunciși
  • zmunciseși
a III-a (el, ea)
  • zmuncește
(să)
  • zmuncească
  • zmuncea
  • zmunci
  • zmuncise
plural I (noi)
  • zmuncim
(să)
  • zmuncim
  • zmunceam
  • zmuncirăm
  • zmunciserăm
  • zmuncisem
a II-a (voi)
  • zmunciți
(să)
  • zmunciți
  • zmunceați
  • zmuncirăți
  • zmunciserăți
  • zmunciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmuncesc
(să)
  • zmuncească
  • zmunceau
  • zmunci
  • zmunciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmuci
  • zmucire
  • zmucit
  • zmucitu‑
  • zmucind
  • zmucindu‑
singular plural
  • zmucește
  • zmuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmucesc
(să)
  • zmucesc
  • zmuceam
  • zmucii
  • zmucisem
a II-a (tu)
  • zmucești
(să)
  • zmucești
  • zmuceai
  • zmuciși
  • zmuciseși
a III-a (el, ea)
  • zmucește
(să)
  • zmucească
  • zmucea
  • zmuci
  • zmucise
plural I (noi)
  • zmucim
(să)
  • zmucim
  • zmuceam
  • zmucirăm
  • zmuciserăm
  • zmucisem
a II-a (voi)
  • zmuciți
(să)
  • zmuciți
  • zmuceați
  • zmucirăți
  • zmuciserăți
  • zmuciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmucesc
(să)
  • zmucească
  • zmuceau
  • zmuci
  • zmuciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmânci
  • zmâncire
  • zmâncit
  • zmâncitu‑
  • zmâncind
  • zmâncindu‑
singular plural
  • zmâncește
  • zmânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmâncesc
(să)
  • zmâncesc
  • zmânceam
  • zmâncii
  • zmâncisem
a II-a (tu)
  • zmâncești
(să)
  • zmâncești
  • zmânceai
  • zmânciși
  • zmânciseși
a III-a (el, ea)
  • zmâncește
(să)
  • zmâncească
  • zmâncea
  • zmânci
  • zmâncise
plural I (noi)
  • zmâncim
(să)
  • zmâncim
  • zmânceam
  • zmâncirăm
  • zmânciserăm
  • zmâncisem
a II-a (voi)
  • zmânciți
(să)
  • zmânciți
  • zmânceați
  • zmâncirăți
  • zmânciserăți
  • zmânciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmâncesc
(să)
  • zmâncească
  • zmânceau
  • zmânci
  • zmânciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmâci
  • zmâcire
  • zmâcit
  • zmâcitu‑
  • zmâcind
  • zmâcindu‑
singular plural
  • zmâcește
  • zmâciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmâcesc
(să)
  • zmâcesc
  • zmâceam
  • zmâcii
  • zmâcisem
a II-a (tu)
  • zmâcești
(să)
  • zmâcești
  • zmâceai
  • zmâciși
  • zmâciseși
a III-a (el, ea)
  • zmâcește
(să)
  • zmâcească
  • zmâcea
  • zmâci
  • zmâcise
plural I (noi)
  • zmâcim
(să)
  • zmâcim
  • zmâceam
  • zmâcirăm
  • zmâciserăm
  • zmâcisem
a II-a (voi)
  • zmâciți
(să)
  • zmâciți
  • zmâceați
  • zmâcirăți
  • zmâciserăți
  • zmâciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmâcesc
(să)
  • zmâcească
  • zmâceau
  • zmâci
  • zmâciseră
Intrare: smucit (adj.)
smucit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smucit
  • smucitul
  • smucitu‑
  • smuci
  • smucita
plural
  • smuciți
  • smuciții
  • smucite
  • smucitele
genitiv-dativ singular
  • smucit
  • smucitului
  • smucite
  • smucitei
plural
  • smuciți
  • smuciților
  • smucite
  • smucitelor
vocativ singular
plural
smuncit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smuncit
  • smuncitul
  • smuncitu‑
  • smunci
  • smuncita
plural
  • smunciți
  • smunciții
  • smuncite
  • smuncitele
genitiv-dativ singular
  • smuncit
  • smuncitului
  • smuncite
  • smuncitei
plural
  • smunciți
  • smunciților
  • smuncite
  • smuncitelor
vocativ singular
plural
smâncit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smâncit
  • smâncitul
  • smâncitu‑
  • smânci
  • smâncita
plural
  • smânciți
  • smânciții
  • smâncite
  • smâncitele
genitiv-dativ singular
  • smâncit
  • smâncitului
  • smâncite
  • smâncitei
plural
  • smânciți
  • smânciților
  • smâncite
  • smâncitelor
vocativ singular
plural
zmucit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmucit
  • zmucitul
  • zmucitu‑
  • zmuci
  • zmucita
plural
  • zmuciți
  • zmuciții
  • zmucite
  • zmucitele
genitiv-dativ singular
  • zmucit
  • zmucitului
  • zmucite
  • zmucitei
plural
  • zmuciți
  • zmuciților
  • zmucite
  • zmucitelor
vocativ singular
plural
zmuncit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmuncit
  • zmuncitul
  • zmuncitu‑
  • zmunci
  • zmuncita
plural
  • zmunciți
  • zmunciții
  • zmuncite
  • zmuncitele
genitiv-dativ singular
  • zmuncit
  • zmuncitului
  • zmuncite
  • zmuncitei
plural
  • zmunciți
  • zmunciților
  • zmuncite
  • zmuncitelor
vocativ singular
plural
zmâncit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmâncit
  • zmâncitul
  • zmâncitu‑
  • zmânci
  • zmâncita
plural
  • zmânciți
  • zmânciții
  • zmâncite
  • zmâncitele
genitiv-dativ singular
  • zmâncit
  • zmâncitului
  • zmâncite
  • zmâncitei
plural
  • zmânciți
  • zmânciților
  • zmâncite
  • zmâncitelor
vocativ singular
plural
zmâcit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmâcit
  • zmâcitul
  • zmâcitu‑
  • zmâci
  • zmâcita
plural
  • zmâciți
  • zmâciții
  • zmâcite
  • zmâcitele
genitiv-dativ singular
  • zmâcit
  • zmâcitului
  • zmâcite
  • zmâcitei
plural
  • zmâciți
  • zmâciților
  • zmâcite
  • zmâcitelor
vocativ singular
plural
smâcit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smâcit
  • smâcitul
  • smâcitu‑
  • smâci
  • smâcita
plural
  • smâciți
  • smâciții
  • smâcite
  • smâcitele
genitiv-dativ singular
  • smâcit
  • smâcitului
  • smâcite
  • smâcitei
plural
  • smâciți
  • smâciților
  • smâcite
  • smâcitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smuci smâci smânci smunci zmunci zmuci zmânci zmâci

  • 1. tranzitiv A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • În mișcări repezi, zăpăcite, scoase din buzunarul stîng al mantalei cutia de tinichea cu tutun. I se prinse capacul de colțul buzunarului, însă o smunci cu toată furia. SAHIA, N. 77.
      surse: DLRLC
    • Smuci șapca și-o aruncă mototol în fundul bărcii. BART, E. 189.
      surse: DLRLC
    • Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos. ISPIRESCU, L. 100.
      surse: DLRLC
    • Odată-i și smuncește buzduganul din mînă și fuga cu el. CREANGĂ, P. 57.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Natalia se smuci îmbufnată din brațul Vitaliei. STĂNOIU, C. I. 197.
      surse: DLRLC
    • 1.1. intranzitiv (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: recula
  • 2. reflexiv A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Sfîrșește odată cu iarăși și iarăși, Cloco!... se smuncea Stroe Vardaru să-și scuture brațul de lipicioasa strînsoare. C. PETRESCU, A. R. 29.
      surse: DLRLC
    • Cerbul se smucește Și vrea din nou să fugă. EFTIMIU, Î. 141.
      surse: DLRLC
    • Se smucește să scape din îmbrățișare. REBREANU, I. 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

smucit (adj.) smuncit smâncit zmucit zmuncit zmâncit zmâcit smâcit

  • 1. Tras cu putere (spre a fi smuls, scos, urnit dintr-un loc); mișcat brusc încolo și încoace.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • În legănarea smuncită a arcurilor încercam să ațipesc. C. PETRESCU, S. 78.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Am înțeles... răspunse gîdele înălțînd ochii holbați de deasupra păcătosului, pe care-l răsucea și-l fereca, smuncit și cu grabă. SADOVEANU, Z. C. 131.
      surse: DLRLC
    • 1.2. (în) sintagmă expresie Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit).
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. (în) sintagmă expresie A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat).
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • [Părintele Timoftei] îi smuncit la vorbă, cam gîngav și bolborosește. SADOVEANU, F. J. 109.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi smuci
    surse: DEX '09 DEX '98