2 intrări

  • zlăvoc
  • zglăvoc zlăvoc glăvoancă sglăvoc zlăvog zglăvog zglăvoagă

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zlăvoc, ~oa smf vz zglăvoc corectată

ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč.

zglăvoc, ~oa [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~og sm, zlăvoc, zlăvac sm, slăvoc, (reg) ~oace sf, ~ăboa sf, ~ăbog, zglav~ sm, zglavac sm, ~vic, ~lavoci sm, ~lovac, ~lovoci, zgăvloacă, zgălvoa sf, zlăvac, slavoacă, slavocă, slăvac, slăvocă, glăvoc / Pl: ~oci, ~oace și (reg) ~oci sf / E: bg главок, главоч, srb glavoč] 1 smf Pește mic, de culoare cenușie-cafenie, cu corpul cilindric, fără solzi, cu capul mare și turtit, răspândit în apele de munte Si: moacă, (reg) babă (22), babete, moață2, popă, zglivă (Cottus gobio). 2 smf (Reg; șîs ~ pestriț) Pește mic, puțin răspândit, care trăiește în apele repezi și puțin adânci cu aceleași caracteristici cu zglăvoaca (1) (Cottus poecilopus). 3 smf (Iht; reg; șîs ~oace mică) Guvid (1) (Gobius). 4 sm Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina simplă, cu un singur capitul și cu flori purpurii Si: (reg) ghioc, smoc (Centaurea nervosa). 5 sm (Bot; pop) Albăstriță (Centaurea cyanus). 6 sm (Bot; reg) Ghioc (Centaurea phrygia). 7 sm (Bot; reg) Ghioc (Centaurea pseudophrygia). 8 sm (Bot; reg) Albăstriță (Centaurea jacea). 9 sm (Bot; reg) Ciolobot (Centaurea spinulosa). 10 sm (Bot; reg; îc) ~-galben Scai-galben (Centarea solstitialis). 11 sm (Bot; reg) Inflorescență a cânepii. 12 sm (Bot; pex) Parte superioară la unele plante. 13 sf (Reg) Capse cu toartă, din aramă, care se aplică pe curele.

ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, subst. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč.

ZGLĂVÓC2, zglăvoci, s. m. (Popular) 1. Floarea de cînepă (mai ales a cînepei de toamnă, care poartă sămînța). Cînepa de toamnă, (cea femelă) este cea care rămîne verde pînă cînd se culege; ea face sămînță în zglăvoc. PAMFILE, A. R. 169. Cînd pămîntul e tare, o taie [cînepa] cu sapa la rădăcină, fără s-o smîncească, căci așa s-ar scutura sămînța din zglăvoc. ȘEZ. IX 140. 2. (Bot.) Ghioc, vinețele. Zglăvoc... are foi ca leușteanul. Șe pune în scăldătoarea copiilor bolnavi. ȘEZ. XV 142.

ZGLĂVÓC1 s. m. v. zglăvoacă.

arată toate definițiile

Intrare: zlăvoc
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zlăvoc
  • zlăvocul
  • zlăvocu‑
plural
  • zlăvoci
  • zlăvocii
genitiv-dativ singular
  • zlăvoc
  • zlăvocului
plural
  • zlăvoci
  • zlăvocilor
vocativ singular
plural
Intrare: zglăvoc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zglăvoc
  • zglăvocul
  • zglăvocu‑
plural
  • zglăvoci
  • zglăvocii
genitiv-dativ singular
  • zglăvoc
  • zglăvocului
plural
  • zglăvoci
  • zglăvocilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zlăvoc
  • zlăvocul
  • zlăvocu‑
plural
  • zlăvoci
  • zlăvocii
genitiv-dativ singular
  • zlăvoc
  • zlăvocului
plural
  • zlăvoci
  • zlăvocilor
vocativ singular
plural
glăvoancă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sglăvoc
  • sglăvocul
  • sglăvocu‑
plural
  • sglăvoci
  • sglăvocii
genitiv-dativ singular
  • sglăvoc
  • sglăvocului
plural
  • sglăvoci
  • sglăvocilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zlăvog
  • zlăvogul
  • zlăvogu‑
plural
  • zlăvogi
  • zlăvogii
genitiv-dativ singular
  • zlăvog
  • zlăvogului
plural
  • zlăvogi
  • zlăvogilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zglăvog
  • zglăvogul
  • zglăvogu‑
plural
  • zglăvogi
  • zglăvogii
genitiv-dativ singular
  • zglăvog
  • zglăvogului
plural
  • zglăvogi
  • zglăvogilor
vocativ singular
plural
zglăvoagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zglăvoa
  • zglăvoaga
plural
  • zglăvoage
  • zglăvoagele
genitiv-dativ singular
  • zglăvoage
  • zglăvoagei
plural
  • zglăvoage
  • zglăvoagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zglăvoc (floare) zlăvoc glăvoancă sglăvoc zlăvog zglăvog zglăvoagă

  • 1. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă).
    surse: DLRM DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînepa de toamnă, (cea femelă) este cea care rămîne verde pînă cînd se culege; ea face sămînță în zglăvoc. PAMFILE, A. R. 169.
      surse: DLRLC
    • Cînd pămîntul e tare, o taie [cînepa] cu sapa la rădăcină, fără s-o smîncească, căci așa s-ar scutura sămînța din zglăvoc. ȘEZ. IX 140.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Zglăvoc... are foi ca leușteanul. Șe pune în scăldătoarea copiilor bolnavi. ȘEZ. XV 142.
      surse: DLRLC

etimologie: