2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zincuit2, ~ă a [At: DSR / Pl: ~iți, ~e / E: zincui] Zincat3.

zincuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: zincui] Zincare.

ZINCUÍ, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de oțel, de fontă sau nemetalic cu un strat subțire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ; a zinca. – Zinc + suf. -ui.

ZINCUÍ, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de oțel, de fontă sau nemetalic cu un strat subțire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ; a zinca. – Zinc + suf. -ui.

zincui vt [At: SOARE, MAȘ. 123 / Pzi: ~esc / E: zinc + -ui] A zinca.

zincui vb. IV. tr. (compl. indică obiecte de oțel, de fontă sau nemetalice) A acoperi cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, pentru a feri de coroziune sau pentru a da un aspect decorativ; a zinca. • prez.ind. -iesc. /zinc + -ui.

ZINCUÍ, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un metal cu un strat subțire de zinc, pentru a-l feri de ruginire.

ZINCUÍ, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un metal cu un strat subțire de zinc, pentru a-l feri de ruginire. – Din zinc.

A ZINCUÍ ~iésc tranz. tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de zinc (în scop protector sau decorativ) /zinc + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zincuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zincuiésc, imperf. 3 sg. zincuiá; conj. prez. 3 să zincuiáscă

zincuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zincuiésc, imperf. 3 sg. zincuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zincuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZINCUÍT adj. (TEHN.) galvanizat, zincat. (Tablă ~.)

ZINCUIT adj. (TEHN.) galvanizat, zincat. (Tablă ~.)

ZINCUÍ vb. (TEHN.) a galvaniza, a zinca. (A ~ un obiect metalic.)

ZINCUI vb. (TEHN.) a galvaniza, a zinca. (A ~ un obiect metalic.)

Intrare: zincuit
zincuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zincuit
  • zincuitul
  • zincuitu‑
  • zincui
  • zincuita
plural
  • zincuiți
  • zincuiții
  • zincuite
  • zincuitele
genitiv-dativ singular
  • zincuit
  • zincuitului
  • zincuite
  • zincuitei
plural
  • zincuiți
  • zincuiților
  • zincuite
  • zincuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zincui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zincui
  • zincuire
  • zincuit
  • zincuitu‑
  • zincuind
  • zincuindu‑
singular plural
  • zincuiește
  • zincuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zincuiesc
(să)
  • zincuiesc
  • zincuiam
  • zincuii
  • zincuisem
a II-a (tu)
  • zincuiești
(să)
  • zincuiești
  • zincuiai
  • zincuiși
  • zincuiseși
a III-a (el, ea)
  • zincuiește
(să)
  • zincuiască
  • zincuia
  • zincui
  • zincuise
plural I (noi)
  • zincuim
(să)
  • zincuim
  • zincuiam
  • zincuirăm
  • zincuiserăm
  • zincuisem
a II-a (voi)
  • zincuiți
(să)
  • zincuiți
  • zincuiați
  • zincuirăți
  • zincuiserăți
  • zincuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zincuiesc
(să)
  • zincuiască
  • zincuiau
  • zincui
  • zincuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zincuit

etimologie:

zincui

  • 1. A acoperi un obiect de oțel, de fontă sau nemetalic cu un strat subțire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: galvaniza zinca

etimologie:

  • Zinc + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX