2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zincuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: zincui] Zincare.

zincuit2, ~ă a [At: DSR / Pl: ~iți, ~e / E: zincui] Zincat3.

ZINCUI, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de oțel, de fontă sau nemetalic cu un strat subțire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ; a zinca. – Zinc + suf. -ui.

ZINCUI, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de oțel, de fontă sau nemetalic cu un strat subțire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ; a zinca. – Zinc + suf. -ui.

zincui vt [At: SOARE, MAȘ. 123 / Pzi: ~esc / E: zinc + -ui] A zinca.

zincui vb. IV. tr. (compl. indică obiecte de oțel, de fontă sau nemetalice) A acoperi cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, pentru a feri de coroziune sau pentru a da un aspect decorativ; a zinca. • prez.ind. -iesc. /zinc + -ui.

ZINCUI, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un metal cu un strat subțire de zinc, pentru a-l feri de ruginire.

ZINCUI, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un metal cu un strat subțire de zinc, pentru a-l feri de ruginire. – Din zinc.

A ZINCUI ~iesc tranz. tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de zinc (în scop protector sau decorativ) /zinc + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zincui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zincuiesc, 3 sg. zincuiește, imperf. 1 zincuiam; conj. prez. 1 sg. să zincuiesc, 3 să zincuiască

zincui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zincuiesc, imperf. 3 sg. zincuia; conj. prez. 3 să zincuiască

zincui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zincuiesc, imperf. 3 sg. zincuia; conj. prez. 3 sg. și pl. zincuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZINCUIT adj. (TEHN.) galvanizat, zincat. (Tablă ~.)

ZINCUIT adj. (TEHN.) galvanizat, zincat. (Tablă ~.)

ZINCUI vb. (TEHN.) a galvaniza, a zinca. (A ~ un obiect metalic.)

ZINCUI vb. (TEHN.) a galvaniza, a zinca. (A ~ un obiect metalic.)

Intrare: zincuit
zincuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zincuit
  • zincuitul
  • zincuitu‑
  • zincui
  • zincuita
plural
  • zincuiți
  • zincuiții
  • zincuite
  • zincuitele
genitiv-dativ singular
  • zincuit
  • zincuitului
  • zincuite
  • zincuitei
plural
  • zincuiți
  • zincuiților
  • zincuite
  • zincuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zincui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zincui
  • zincuire
  • zincuit
  • zincuitu‑
  • zincuind
  • zincuindu‑
singular plural
  • zincuiește
  • zincuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zincuiesc
(să)
  • zincuiesc
  • zincuiam
  • zincuii
  • zincuisem
a II-a (tu)
  • zincuiești
(să)
  • zincuiești
  • zincuiai
  • zincuiși
  • zincuiseși
a III-a (el, ea)
  • zincuiește
(să)
  • zincuiască
  • zincuia
  • zincui
  • zincuise
plural I (noi)
  • zincuim
(să)
  • zincuim
  • zincuiam
  • zincuirăm
  • zincuiserăm
  • zincuisem
a II-a (voi)
  • zincuiți
(să)
  • zincuiți
  • zincuiați
  • zincuirăți
  • zincuiserăți
  • zincuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zincuiesc
(să)
  • zincuiască
  • zincuiau
  • zincui
  • zincuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zincuit, zincuiadjectiv

zincui, zincuiescverb

  • 1. A acoperi un obiect de oțel, de fontă sau nemetalic cu un strat subțire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Zinc + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.