2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZINCUÍRE, zincuiri, s. f. Acțiunea de a zincui și rezultatul ei; zincare. – V. zincui.

ZINCUÍRE, zincuiri, s. f. Acțiunea de a zincui și rezultatul ei; zincare. – V. zincui.

zincuire sf [At: lOANOVICI, TEHN. 73 / Pl: ~ri / E: zincui] Zincare.

zincuire s.f. Zincare. • pl. -i. /v. zincui.

ZINCUÍRE, zincuiri, s. f. Acțiunea de a zincui și rezultatul ei; zincare.

ZINCUÍRE, zincuiri, s. f. Acțiunea de a zincui și rezultatul ei; zincare.

ZINCUÍ, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de oțel, de fontă sau nemetalic cu un strat subțire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ; a zinca. – Zinc + suf. -ui.

ZINCUÍ, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de oțel, de fontă sau nemetalic cu un strat subțire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ; a zinca. – Zinc + suf. -ui.

zincui vt [At: SOARE, MAȘ. 123 / Pzi: ~esc / E: zinc + -ui] A zinca.

zincui vb. IV. tr. (compl. indică obiecte de oțel, de fontă sau nemetalice) A acoperi cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, pentru a feri de coroziune sau pentru a da un aspect decorativ; a zinca. • prez.ind. -iesc. /zinc + -ui.

ZINCUÍ, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un metal cu un strat subțire de zinc, pentru a-l feri de ruginire.

ZINCUÍ, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un metal cu un strat subțire de zinc, pentru a-l feri de ruginire. – Din zinc.

A ZINCUÍ ~iésc tranz. tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de zinc (în scop protector sau decorativ) /zinc + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zincuíre s. f. g.-d. art. zincuírii; pl. zincuíri

zincuíre s. f., g.-d. art. zincuírii; pl. zincuíri

zincuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zincuiésc, imperf. 3 sg. zincuiá; conj. prez. 3 să zincuiáscă

zincuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zincuiésc, imperf. 3 sg. zincuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zincuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZINCUÍRE s. (TEHN.) galvanizare, zincare. (~ tablei.)

ZINCUIRE s. (TEHN.) galvanizare, zincare. (~ tablei.)

ZINCUÍ vb. (TEHN.) a galvaniza, a zinca. (A ~ un obiect metalic.)

ZINCUI vb. (TEHN.) a galvaniza, a zinca. (A ~ un obiect metalic.)

Intrare: zincuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zincuire
  • zincuirea
plural
  • zincuiri
  • zincuirile
genitiv-dativ singular
  • zincuiri
  • zincuirii
plural
  • zincuiri
  • zincuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zincui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zincui
  • zincuire
  • zincuit
  • zincuitu‑
  • zincuind
  • zincuindu‑
singular plural
  • zincuiește
  • zincuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zincuiesc
(să)
  • zincuiesc
  • zincuiam
  • zincuii
  • zincuisem
a II-a (tu)
  • zincuiești
(să)
  • zincuiești
  • zincuiai
  • zincuiși
  • zincuiseși
a III-a (el, ea)
  • zincuiește
(să)
  • zincuiască
  • zincuia
  • zincui
  • zincuise
plural I (noi)
  • zincuim
(să)
  • zincuim
  • zincuiam
  • zincuirăm
  • zincuiserăm
  • zincuisem
a II-a (voi)
  • zincuiți
(să)
  • zincuiți
  • zincuiați
  • zincuirăți
  • zincuiserăți
  • zincuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zincuiesc
(să)
  • zincuiască
  • zincuiau
  • zincui
  • zincuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zincuire

etimologie:

  • vezi zincui
    surse: DEX '98 DEX '09

zincui

  • 1. A acoperi un obiect de oțel, de fontă sau nemetalic cu un strat subțire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: galvaniza zinca

etimologie:

  • Zinc + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX