3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zilizit sn vz zălezit1

zălezit1 sn [At: N. LEON, MED. 147 / V: ziliz~ / Pl: ~uri / E: zălezi] (Mol) Atrepsie.

zălezit2, ~ă a [At: DL / V: ~etit, ~laz~, ~lăzât, ~lăz~, ~lezât, zel~ / Pl: ~iți, ~e / E: zălezi] (Reg) 1 Obosit. 2 Slab. 3 Amărât (5). 4 (Pex) Bolnăvicios (1). 5 Somnoros (1). 6 Buimăcire.

zălezit, -ă adj. (reg.) Care este slăbit, fară vlagă; care este obosit. • pl. -ți, -te. /v. zălezi.

zălezésc v. tr. (cp. cu rut. za-lizátĭ, -lazitĭ, a se tîrî). Mold. (Tec.). Ostenesc prea mult: zălezit de drum și chinuit de străjĭ. – Aĭurea și zilizésc. V. strepezesc.

zălezít și zilizít n., pl. urĭ. Atrepsie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂLEZÍT2 s. n. Atrofiere generalizată la nou-născuți. (din zălezi)

ZILIZÍ, zilizésc, vb. IV. Tranz. (Mold., înv.) v. zălezi (2). (cf. zălezi (2))

Intrare: zălezit
zălezit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zelezit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zilizit1 (adj.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zilizit
  • zilizitul
  • zilizitu‑
  • zilizi
  • zilizita
plural
  • ziliziți
  • ziliziții
  • zilizite
  • zilizitele
genitiv-dativ singular
  • zilizit
  • zilizitului
  • zilizite
  • zilizitei
plural
  • ziliziți
  • ziliziților
  • zilizite
  • zilizitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zălezit (boală)
zălezit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zălezit
  • zălezitul
  • zălezitu‑
plural
  • zălezituri
  • zăleziturile
genitiv-dativ singular
  • zălezit
  • zălezitului
plural
  • zălezituri
  • zăleziturilor
vocativ singular
plural
zilizit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zilizit
  • zilizitul
  • zilizitu‑
plural
  • zilizituri
  • ziliziturile
genitiv-dativ singular
  • zilizit
  • zilizitului
plural
  • zilizituri
  • ziliziturilor
vocativ singular
plural
Intrare: zilizi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zilizi
  • zilizire
  • zilizit
  • zilizitu‑
  • zilizind
  • zilizindu‑
singular plural
  • zilizește
  • ziliziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zilizesc
(să)
  • zilizesc
  • zilizeam
  • zilizii
  • zilizisem
a II-a (tu)
  • zilizești
(să)
  • zilizești
  • zilizeai
  • ziliziși
  • ziliziseși
a III-a (el, ea)
  • zilizește
(să)
  • zilizească
  • zilizea
  • zilizi
  • zilizise
plural I (noi)
  • zilizim
(să)
  • zilizim
  • zilizeam
  • zilizirăm
  • ziliziserăm
  • zilizisem
a II-a (voi)
  • ziliziți
(să)
  • ziliziți
  • zilizeați
  • zilizirăți
  • ziliziserăți
  • ziliziseți
a III-a (ei, ele)
  • zilizesc
(să)
  • zilizească
  • zilizeau
  • zilizi
  • ziliziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)