2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ziduire sf [At: MAIOR, IST. 203/13 / Pl: ~ri / E: zidui] (Trs; înv) 1-2 Zidire (1-2). 3 (Pex) Ctitorie (1). 4 (Ccr) Clădire (2). 5 (Prc) Zid (1). 6 Întemeiere. 7 Formare (1) . 8 Zidire (8). 9 (Pex) Rang. 10-12 (Rel) Zidiri (10-12). 13 Ziditură (2). 14 Zidire (14). 15 Făptură (4). 16 (Pex; csc) Omenire. 17 Fire (2).

ZIDUÍ, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. – Zid + suf. -ui.

ZIDUÍ, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. – Zid + suf. -ui.

zidui [At: CORESI, EV. 93 / Pzi: ~esc / E: zid + -ui cf slv съзидовати] 1-4 vt (Trs; îvr) A zidi2 (1-2, 6, 7). 5 vt (Pex) A ctitori. 6 vr (Înv; fig) A se întări (prin credință).

zidui vb. IV. tr. (înv., reg.) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. • prez.ind. -iesc. /zid + -ui.

ZIDUÍ, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide sau a înconjura cu ziduri. (Fig.) Într-acolo, peste vîrfuri de plopi și sălcii, se bolovăneau nori negri... ziduind zăvorit zarea. C. PETRESCU, A. R. 5.

ZIDUÍ, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. – Din zid.

A ZIDUÍ ~iésc tranz. rar A închide cu un zid (de jur împrejur). /zid + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ziduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ziduiésc, imperf. 3 sg. ziduiá conj. prez. 3 să ziduiáscă

ziduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ziduiésc, imperf. 3 sg. ziduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ziduiáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ziduí, ziduiesc, vb. tranz. – (rar) A zidi: „Colo-n jos, pă prundurele / Ziduiesc tri frățurele” (Bilțiu, 1996: 105; Rogoz). (Trans. de Nord). – Din zid (< sl. zidǔ) + suf. -ui (DLRM, DEX).

Intrare: ziduire
ziduire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ziduire
  • ziduirea
plural
  • ziduiri
  • ziduirile
genitiv-dativ singular
  • ziduiri
  • ziduirii
plural
  • ziduiri
  • ziduirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zidui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zidui
  • ziduire
  • ziduit
  • ziduitu‑
  • ziduind
  • ziduindu‑
singular plural
  • ziduiește
  • ziduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ziduiesc
(să)
  • ziduiesc
  • ziduiam
  • ziduii
  • ziduisem
a II-a (tu)
  • ziduiești
(să)
  • ziduiești
  • ziduiai
  • ziduiși
  • ziduiseși
a III-a (el, ea)
  • ziduiește
(să)
  • ziduiască
  • ziduia
  • zidui
  • ziduise
plural I (noi)
  • ziduim
(să)
  • ziduim
  • ziduiam
  • ziduirăm
  • ziduiserăm
  • ziduisem
a II-a (voi)
  • ziduiți
(să)
  • ziduiți
  • ziduiați
  • ziduirăți
  • ziduiserăți
  • ziduiseți
a III-a (ei, ele)
  • ziduiesc
(să)
  • ziduiască
  • ziduiau
  • zidui
  • ziduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ziduire

etimologie:

zidui

  • 1. rar A închide sau a înconjura cu ziduri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zidi attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Într-acolo, peste vîrfuri de plopi și sălcii, se bolovăneau nori negri... ziduind zăvorît zarea. C. PETRESCU, A. R. 5.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zid + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX