6 definiții pentru ziditură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ziditu sf [At: M. COSTIN, LET. I, 132/34 / Pl: ~ri / E: zidi2 + -itură] (Înv) 1-2 Zidire (1-2). 3 Construcție (1). 4 (Prc) Zid (1). 5 Zidărie1 (1).

ziditu s.f. (înv.) 1 Zidire. 2 Concr. Construcție, clădire. 3 (bis.) Zidire. • pl. -i. /zidi + -tură.

ziditúră f., pl. ĭ. Felu de a zidi saŭ de a fi zidit. Vechĭ. Zid, zidărie, edificiŭ. Creatură, ființă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZIDITÚRĂ s. v. animal, casă, clădire, construcție, creatură, dobitoc, făptură, ființă, imobil, lighioană, necuvântător, vietate, viețuitoare, zidire.

ziditu s. v. ANIMAL. CASĂ. CLĂDIRE. CONSTRUCȚIE. CREATURĂ. DOBITOC. FĂPTURĂ. FIINȚĂ. IMOBIL. LIGHIOANĂ. NECUVÎNTĂTOR. VIETATE. VIEȚUITOARE. ZIDIRE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZIDITÚRĂ, ziditúri, s. f. (Sens concret) Construcție; (sens figurat) facere. (din zidi)

Intrare: ziditură
ziditură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ziditu
  • ziditura
plural
  • zidituri
  • ziditurile
genitiv-dativ singular
  • zidituri
  • ziditurii
plural
  • zidituri
  • ziditurilor
vocativ singular
plural