12 definiții pentru ziditoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIDITOR, ziditori, s. m. 1. Persoană care zidește, construiește; p. ext. întemeietor. 2. (Bis.; art.) Dumnezeu. – Zidi + suf. -tor.

ziditor, ~oare [At: COD. VOR.2 73/5 / V: (înv) zăd~ / Pl: ~i, ~oare / E: zidi2 + -tor] 1 sm, (rar) sf (Îvp) Zidar. 2 sm, (rar) sf (Îvp; pex) Fondator (1). 3 sma (Rel) Dumnezeu.

ziditor, -oare s.m., s.f. 1 s.m., s.f. Persoană care zidește, construiește. Cînd se ivi temelia, ei se apropiau duminica de singuraticul ziditor (ARGH.). 2 s.m., s.f. Ext. întemeietor, fondator. Doamna... fost-a și mănăstirii Jitiianului ziditoare (DOC.). 3 s.m. (bis.; art.; nm. pr.) Dumnezeu. Ridică cugetul tău către Domnul, Ziditorul lumii... rosti schivnicul (MIR.). • pl. -ori, -oare. /zidi + -tor.

ZIDITOR, -OARE, ziditori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care zidește, construiește; p. ext. întemeietor. 2. S. m. art. (În religia creștină) Dumnezeu. – Zidi + suf. -tor.

ZIDITOR, -OARE, ziditori, -oare, s. m. și f. 1. Cel care zidește, care construiește. (Fig.) Măreața construcție a socialismului nu se poate înălța fără ziditori puternici, sănătoși din punct de vedere moral și fizic. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2058. ◊ (Adjectival) Toată această luptă eroică a zilei de azi, care pregătește pentru omenire ziua de mîine așteaptă pe artiștii ziditori ai cuvîntului. SAHIA, U.R.S.S. 170. 2. (În concepțiile religioase, numai m.) Cel care a creat lumea; dumnezeu. Oare ziditorii a toată făptura n-a așezat cite-o scînteie de viață și de simțire în fiece lucru? HOGAȘ, M. N. 166. Lasă-mă în pace, darnicule căpitane, ca să mulțămesc întîi ziditorului meu. DRĂGHICI, 31. 21. Tu ne-ai ajutat, Sfinte ziditor, Și ne-ai îndreptat La om primitor. TEODORESCU, P. P. 118.

ZIDITOR, -OARE, ziditori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care zidește, construiește. 2. (În concepțiile religioase, la m.) Cel care a creat lumea; dumnezeu. – Din zidi + suf. -(i)tor.

ZIDITOR ~oare, (~ori, ~oare) m. și f. 1) și fig. Persoană care zidește; constructor. ~orii viitorului. 2) la sing. mai ales art. (în concepțiile religioase creștine) Creator al lumii; Dumnezeu. /a zidi + suf. ~or

ziditor m. 1. constructor; 2. creator: ziditorul lumii AL.

ziditór m. Constructor, creator: ziditoru lumiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: ziditoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ziditoare
  • ziditoarea
plural
  • ziditoare
  • ziditoarele
genitiv-dativ singular
  • ziditoare
  • ziditoarei
plural
  • ziditoare
  • ziditoarelor
vocativ singular
  • ziditoare
  • ziditoareo
plural
  • ziditoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ziditor, ziditorisubstantiv masculin
ziditoare, ziditoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care zidește, construiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote figurat Măreața construcție a socialismului nu se poate înălța fără ziditori puternici, sănătoși din punct de vedere moral și fizic. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2058. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Toată această luptă eroică a zilei de azi, care pregătește pentru omenire ziua de mîine așteaptă pe artiștii ziditori ai cuvîntului. SAHIA, U.R.S.S. 170. DLRLC
etimologie:
  • Zidi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.