zicător, -oare sf, s.m., adj. 1 s.f. Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care se exprimă, în mod metaforic, o constatare de ordin general, filosofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; proverb, zicătură, zicală. Iată ce glăsuieșțe o zicătoare: decît să iasă nume rău, mai bine ochii din cap (ISP.). ♦ Specie folclorică cuprinzînd astfel de fraze. 2 s.f. (înv., reg.) Cîntec popular. ♦ (reg.) Instrument muzical. 3 s.m. (înv., reg.) Lăutar. 4 adj., s.m., s.f. (înv., reg.) (Persoană) care spune ceva la un moment dat, care vorbește. ♦ Ext. (adj.) Elocvent, vorbăreț.pl. -ori. /zice + -tor.