2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgulit, ~ă [At: KLEIN, D. / V: zgugu~ / Pl: ~iți, ~e / E: zguli] 1 a (Pop; d. ființe) Strâns. 2 av (Reg) Pe ascuns. 3 a (Pop; d. ființe) Descurajat2 (2). 4 a (Pop; d. ființe) Umilit. 5 a (Pex; pop; d. ființe) Retras.

zgulit, -ă adj. (reg.; despre ființe) Care este strîns. Toți ședeau zguliți (POP.). ♦ Fig. Care este descurajat, umilit. Stătea cu pălăria în mînă, zgulit ca un cățeluș flămînd (REBR.). ♦ Restr. Fig. Care este retras. Ședea zgulit și tăcut într-un colț (POP.). • pl. -ți, -te. /v. zguli.

ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.

ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, stârcit. – V. zguli.

zgulít, -ă adj. Ban. Olt. Trans. Sărac, descurajat, trist, umilit. V. julit.

zguli vtr [At: LB / V: zguguli / Pzi: ~lesc / E: ns cf srb zguriti se] (Pop; d. ființe) 1-2 A (se) zgârci4 (1-2).

zguli vb. IV. refl., tr. (reg.) A (se) zgribuli, a (se) strînge. Bătrîna se zguli în prag și cosea o cămașă (PER.). • prez.ind. -esc. /cf. srb. zguriti se.

ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.

ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strânge ghem, a se ghemui. – Comp. sb. sguriti se.

zgulésc (mă) v. refl. (sîrb. zgúliti, și gúliti, a juli, cu înț. luĭ zguriti se, a se zguli. V. julesc). Ban. Olt. Trans. Mă strîng de frică, de întristare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGULÍT adj. v. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit.

zgulit adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT. GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÎNS. ZGÎRCIT.

ZGULÍ vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.

zguli vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUI. ÎNCHIRCI. STRÎNGE. ZGÎRCI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGULÍ, zgulésc, vb. IV. Refl. (Trans., Mold.) A se strânge ghem, a se ghemui, a se stârci. (etim. neclară) [def. și DLRLC]


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zgulít, zgulítă, adj. (reg.) sărac, trist, umilit.

Intrare: zgulit
zgulit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DLRM
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgulit
  • zgulitul
  • zgulitu‑
  • zguli
  • zgulita
plural
  • zguliți
  • zguliții
  • zgulite
  • zgulitele
genitiv-dativ singular
  • zgulit
  • zgulitului
  • zgulite
  • zgulitei
plural
  • zguliți
  • zguliților
  • zgulite
  • zgulitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zguli
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zguli
  • zgulire
  • zgulit
  • zgulitu‑
  • zgulind
  • zgulindu‑
singular plural
  • zgulește
  • zguliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgulesc
(să)
  • zgulesc
  • zguleam
  • zgulii
  • zgulisem
a II-a (tu)
  • zgulești
(să)
  • zgulești
  • zguleai
  • zguliși
  • zguliseși
a III-a (el, ea)
  • zgulește
(să)
  • zgulească
  • zgulea
  • zguli
  • zgulise
plural I (noi)
  • zgulim
(să)
  • zgulim
  • zguleam
  • zgulirăm
  • zguliserăm
  • zgulisem
a II-a (voi)
  • zguliți
(să)
  • zguliți
  • zguleați
  • zgulirăți
  • zguliserăți
  • zguliseți
a III-a (ei, ele)
  • zgulesc
(să)
  • zgulească
  • zguleau
  • zguli
  • zguliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgulit

etimologie:

  • vezi zguli
    surse: DLRM

zguli

etimologie: