2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.

ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.

zguduit2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: zgudui] 1 (D. obiecte, construcții, ființe, arbori etc. sau părți ale lor) Care este scos din poziția inițială și mișcat (cu putere) brusc, repetat și dezordonat în toate direcțiile, producând un zgomot caracteristic Si: zdruncinat2 (1), clătinat2 (1), hâțâit2 (1), hurducat2 (3), hurducăit2 (3), scuturat2, zgâlțâit2 (1), (reg) bălăbănit2 (4). 2 (D. obiecte) Zdruncinat2 (2). 3-4 (D. oameni) Zdruncinat2 (3, 5). 5 (Îrg; d. ființe; mai des d. oameni și facultățile lor psihice) Zdrobit2 (8). 6 (Rar; d. oameni) Zbuciumat (1). 7 (Rar; d. oameni) Îndurerat.

zguduit1 sn [At: DS / Pl: ? / E: zgudui] Zguduitură (1).

zguduit2, -ă adj. 1 (despre obiecte, construcții etc. sau despre părți ale lor) Care este clătinat din temelii; zdruncinat. ♦ Fig. (despre oameni) Care este agitat, frămîntat. „Sîntem pierduți”, gîndi zguduit Varga (POPOV.). 2 Fig. Care este emoționat puternic, impresionat, înfiorat. Voinescu le povesti zguduit de ce știa despre lupta din fața cazărmii (CA. PETR.). • pl. -ți, -te. /v. zgudui.

zguduit1 s.n. Zguduire. • /v. zgudui.

ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. 1. Clătinat din temelii, zdruncinat, șubrezit. La suirea lor pe tron, Ghica și Sturza au găsit țările zguduite pînă în temelie. GHICA, S. 119. 2. Fig. înfiorat, mișcat, cutremurat.

ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat, înfiorat. – V. zgudui.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGUDUÍT s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simțit un ~ puternic.) 2. v. hurducare. (~ul unei căruțe, pe un drum cu hârtoape.)

ZGUDUÍT adj. cutremurat. (A rămas ~ de vestea primită.)

ZGUDUIT adj. cutremurat, încrîncenat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, înspăimîntat, (înv. și pop.) spăimîntat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ de vestea primită.)

ZGUDUIT s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduitură. (La seism s-a simțit un ~ puternic.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zguduit, zguduituri s. n. v. zguduială.

Intrare: zguduită
zguduită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zguduit
zguduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zguduit
  • zguduitul
  • zguduitu‑
  • zgudui
  • zguduita
plural
  • zguduiți
  • zguduiții
  • zguduite
  • zguduitele
genitiv-dativ singular
  • zguduit
  • zguduitului
  • zguduite
  • zguduitei
plural
  • zguduiți
  • zguduiților
  • zguduite
  • zguduitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zguduit

etimologie:

  • vezi zgudui
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM