2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgrunțur sn vz zgrunț

ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz).

ZGRÚNȚUR s. m. v. zgrunzur.

ZGRÚNȚUR ~i m. v. grunz. /Din. grunzuri

ZGRÚNZUR, zgrunzuri, s. m. (Regional) Bucățică mică dintr-o materie tare și fărimicioasă; grunz. Era gătită într-o catrință roasă, de sub care ii ieșeau picioarele groase, cu niște tălpi negre, crăpate de-atîția ani de umblet, de-atîția ani de frecuș cu zgrunzurii și cu pietroaiele pămîntului. CAMILAR, N. II 432. – Variantă: zgúnzur (V. ROM. martie 1952, 107) s. m.

ZGÚNZUR s. m. v. zgrunzur.

ZGRÚNZUR, zgrunzuri, s. m. (Reg.) Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; drob, bulgăre, grunz. [Var.: zgrúnțur s. m.] – Din grunzuri (pl. lui grunz).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgrúnțur s. n., pl. zgrúnțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGRÚNȚUR s. v. bulgăre, drob, grunz.

zgrunțur s. v. BULGĂRE. DROB. GRUNZ.

Intrare: zgrunțur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurul
  • zgrunțuru‑
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurii
genitiv-dativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurului
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurilor
vocativ singular
plural
Intrare: zgrunzur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurul
  • zgrunțuru‑
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurii
genitiv-dativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurului
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrunzur
  • zgrunzurul
  • zgrunzuru‑
plural
  • zgrunzuri
  • zgrunzurii
genitiv-dativ singular
  • zgrunzur
  • zgrunzurului
plural
  • zgrunzuri
  • zgrunzurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgunzur
  • zgunzurul
  • zgunzuru‑
plural
  • zgunzuri
  • zgunzurii
genitiv-dativ singular
  • zgunzur
  • zgunzurului
plural
  • zgunzuri
  • zgunzurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgrunțur

etimologie:

  • Refăcut din grunzuri (pluralul lui grunz)
    surse: DEX '98 NODEX

zgrunzur zgrunțur zgunzur

  • 1. regional Bucățică mică dintr-o materie tare și fărîmicioasă.
    exemple
    • Era gătită într-o catrință roasă, de sub care îi ieșeau picioarele groase, cu niște tălpi negre, crăpate de-atîția ani de umblet, de-atîția ani de frecuș cu zgrunzurii și cu pietroaiele pămîntului. CAMILAR, N. II 432.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • grunzuri (pluralul lui grunz).
    surse: DLRM