2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgrunțur sn vz zgrunț

ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz).

ZGRÚNȚUR s. m. v. zgrunzur.

ZGRÚNȚUR ~i m. v. grunz. /Din. grunzuri

ZGRÚNZUR, zgrunzuri, s. m. (Regional) Bucățică mică dintr-o materie tare și fărimicioasă; grunz. Era gătită într-o catrință roasă, de sub care ii ieșeau picioarele groase, cu niște tălpi negre, crăpate de-atîția ani de umblet, de-atîția ani de frecuș cu zgrunzurii și cu pietroaiele pămîntului. CAMILAR, N. II 432. – Variantă: zgúnzur (V. ROM. martie 1952, 107) s. m.

ZGRÚNZUR, zgrunzuri, s. m. (Reg.) Bucățică dintr-o materie tare și fărîmicioasă; drob, bulgăre, grunz. [Var.: zgrúnțur s. m.] – Din grunzuri (pl. lui grunz).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zgrúnțur s. n., pl. zgrúnțuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZGRÚNȚUR s. v. bulgăre, drob, grunz.

Intrare: zgrunțur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurul
  • zgrunțuru‑
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurii
genitiv-dativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurului
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurilor
vocativ singular
plural
Intrare: zgrunzur
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrunzur
  • zgrunzurul
  • zgrunzuru‑
plural
  • zgrunzuri
  • zgrunzurii
genitiv-dativ singular
  • zgrunzur
  • zgrunzurului
plural
  • zgrunzuri
  • zgrunzurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgunzur
  • zgunzurul
  • zgunzuru‑
plural
  • zgunzuri
  • zgunzurii
genitiv-dativ singular
  • zgunzur
  • zgunzurului
plural
  • zgunzuri
  • zgunzurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurul
  • zgrunțuru‑
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurii
genitiv-dativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurului
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zgrunțur, zgrunțurisubstantiv masculin

etimologie:
  • Refăcut din grunzuri (pluralul lui grunz) DEX '98 NODEX

zgrunzur, zgrunzurisubstantiv masculin

  • 1. regional Bucățică mică dintr-o materie tare și fărîmicioasă. DLRM DLRLC
    • format_quote Era gătită într-o catrință roasă, de sub care îi ieșeau picioarele groase, cu niște tălpi negre, crăpate de-atîția ani de umblet, de-atîția ani de frecuș cu zgrunzurii și cu pietroaiele pămîntului. CAMILAR, N. II 432. DLRLC
etimologie:
  • grunzuri (pluralul lui grunz). DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.