ZGRIPȚOR, zgripțori, s. m. (Și în forma zgripsor) 1. Specie de vultur mare (Aquila heliaca); pajură. Ca niște aripi de zgripțori negri atîrnau, moleșite de soare, pădurile de brad. GALACTION, O. I 334. Un balaur... se urca să mănînce niște pui de zgripsor. ISPIRESCU, L. 89. ♦ Fig. Luptător viteaz, îndrăzneț. Zgripțorii din Vrancea Cu lancea căngiuită în gloată pătrundeau, Și răsturnau cu cangea, și străpungeau cu lancea. ALECSANDRI, P. III 224. ♦ (Învechit) Stemă reprezentînd o pajură. Pînă și chiar semnul austriacesc, zgripsorul cu doao capete, e un tavan de sală mare, întocmai parcă ar fi zugrăvit. GOLESCU, Î. 48. ♦ (Învechit și arhaizant) Veche monedă austriacă de argint (care a circulat în trecut și în țara noastră), cu acvila bicefală imprimată pe una din fețe. Cînd... își numără zgripțorii... bucuria lui nu mai avu margini. MACEDONSKI, O. III 52. 2. Pasăre uriașă din basme, închipuită ca avînd două capete. Să nu rămîi singur, să nu vie asupra ta zgripsorul. Zgripsorul, adică vulturul cel mare cu două capete, cu gheare de fier și cu aripele desfăcute ca niște speteze, despre care se vorbea în poveștile ei. SADOVEANU, N. F. 32. 3. Fig. Om rău, zgîrcit, hrăpăreț. Crezi tu oare că acest zgripsor se va mulțămi cu aceea ce-i vom da noi? FILIMON, la TDRG. – Variantă: zgripsor s. m.