2 intrări

47 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgriburit, ~ă a vz zgribulit

ZGRIBURIT, -Ă adj. v. zgribulit.

ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec.

ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec.

ZGRIBULIT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.

ZGRIBULIT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.

zgribuli v [At: LB / V: (îrg) ~uri, (reg) ~bori, ~ura (Pzi: zgribur), ~imbora, zgreb~, zgreburi / Pzi: ~lesc, (reg) zgrebur / E: nct] 1 vi (Pop) A dârdâi (1). 2 vr A se ghemui (1). 3 vr A i se încreți pielea de frig, de frică etc.

zgribulit, ~ă a [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 338 / V: (îrg) zgreb~, (reg) ~urit, ~imburat, ~reburit, zgârb~, zbregu~ / Pl: ~iți, ~e / E: zgribuli] 1 Ghemuit (1). 2 Care are pielea încrețită din cauza frigului, a emoției etc. 3 Care tremură de frig. 4 (D. blana animalelor) Zbârlit (1) de frig, de spaimă.

zgîrbulit, -ă adj. v. zgribulit.

zgrebulit, -ă adj. v. zgribulit.

zgreburit, -ă adj. v. zgribulit.

zgribuli vb. IV. intr., refl. A tremura și a se strînge, a se ghemui de frig, de frică, de emoție; a dîrdîi. Îmbla zgribulind pe la poartă (CR.). ◊ Fig. Sub bolta mohorîtă pămîntul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure (REBR.). ◊ prez.ind. -esc. și (înv., reg.) zgribori, zgriburi vb. IV. /etimol. nec.

zgribulit, -ă adj. Care stă strîns, ghemuit, tremurînd de frig, de frică, de emoție; care are pielea încrețită din cauza frigului, a fricii, a emoției. Odată cu ziua, tîrînd după el un mopsuleț zgribulit, intră Pîrgu (M. I. CAR). ◊ Fig. Printre căsuțele zgribulite și jalnice suim anevoie spre codrul Pașcanilor (GAL.). ♦ (despre blana animalelor) Care este zbîrlit de frig, de spaimă. Cu blănița zgribulită, Stă ș-ascultă nemișcat (TOPÎR). • pl. -ți, – te. și (înv., reg.) zgîrbulit, -ă, zgrebulit, -ă, zgreburit, -ă adj. /v. zgribuli.

ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se strînge, a se zgîrci, a se ghemui, a tremura de frig (rar, de frică). Se zgribulește. Se îneacă. Tușește. STANCU, D. 309. Pe o floare veștedă de dumitriță, un fluture albastru zgribulea cu aripile lipite, înghețat. C. PETRESCU, S. 241. Cu toate că se desprimăvărase, era vreme mohorîtă, cu cerul de plumb. Oamenii zgribuleau, dar nu se risipeau. REBREANU, R. I 319. Un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești... îmbla zgribulind pe la poartă. CREANGĂ, P. 147. Atîta am zgribulit de frig, de-mi clămpăneau dinții în gură. ȘEZ. IX 150. (În forma zgriburi) Auzind iezii mornăitura ursului... s-au zgriburit într-un ungher pe cuptor de frică. SBIERA, P. 204. ◊ Fig. Subt bolta mohorîtă pămîntul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure. REBREANU, R. II 10. – Variante: zgribura (GOGA, C. P. 92) vb. I, zgriburi, zgrebuli (VLAHUȚĂ, O. A. 135) vb. IV.

ZGRIBULIT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă zgîrcit, ghemuit, tremurînd de frig (rar, de teamă). În camion, zgribulit sub o manta soldățească, Ion Spînu tremura de spaimă, uitîndu-se cu ochii lui. ponciși cînd la un jandarm, cînd la altul. CAMILAR, N. I 236. Amici, pe care vă. înduioșează cîinii fără stăpîn, zgribuliți și flămînzi, ascultați istoria unuia dintre ei. GALACTION, O. I 302. Mergea zgribulită într-un pardesiu subțire, cu mîinile înghețate în mănuși de ață cenușii. I. BOTEZ, ȘC. 110. Mergeam zgribuliți și plîngeam în pumni de frig. CREANGĂ, A. 47. ◊ (Determinat prin «de frig») Țiganii de cîrciumi intrau cu vioarele la subraț, zgribuliți de frig, suflînd în mîini. ARDELEANU, D. 289. Astă-iarnă l-am întîlnit des; zgribulit de frig, ducindu-se la cafenea ca să se încălzească. VLAHUȚĂ, O. A. 239. ♦ (Despre blana animalelor) Zbîrlit de frig sau de frică. (Atestat în forma zgriburit) Speriat, dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș... Cu blănița zgriburită, Stă și-ascultă nemișcat. TOPÎRCEANU, B. 24. – Variante: zgrebulit, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. 201), zgriburit, -ă adj.

ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Intranz. și refl. A tremura și a se strînge, a se ghemui de frig (rar de frică). [Var.: zgriburi vb. IV]

ZGRIBULIT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă zgîrcit, ghemuit, tremurînd de frig (rar de frică). ♦ (Despre blana animalelor) Zbîrlit de frig sau de frică. [Var.: zgriburit, -ă adj.] – V. zgribuli.

ZGRIBURI vb. IV. v. zgribuli.

A SE ZGRIBULI mă ~esc intranz. A se face ghem, tremurând (de frig); a se ghemui. /Orig. nec.

sgribulì v. a avea fiori de friguri: îmbla sgribulind pela poartă CR. [Origină necunoscută].

zgrebulésc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. zgrbiti, a se încreți, a se gîrbovi, zgrbljen, gîrbovit; litv. drebulys, fiorĭ, tremur; ung. görbülni, a se gîrbovi). Fam. Mă strîng de frig: un proletar trecea zgrebulit. V. intr. A zgribuli de frig, a tremura de frig. – În nord zgribul-, zgrebur- și zgribur-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zgribuli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zgribulesc, 3 sg. se zgribulește, imperf. 1 sg. mă zgribuleam; conj. prez. 1 sg. să mă zgribulesc, 3 să se zgribulească; imper. 2 sg. afirm. zgribulește-te; ger. zgribulindu-mă

zgribuli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribulește, imperf. 3 sg. se zgribulea; conj. prez. 3 să se zgribulească

zgribuli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgribulesc, imperf. 3 sg. zgribulea; conj. prez. 3 sg. și pl. zgribulească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZGRIBULI vb. a (se) rebegi. (A se ~ de frig.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sgribuli (-lesc, -it), vb. refl. – A se strînge, a se ghemui, a se încovriga de frig sau de teamă. – Var. zgribuli, scriburi, screbuli, screburi.Mr. gribuire „a se încovoia”. Creație expresivă (Meyer-Lübke, Zrph., 1923, 228). S-a mai explicat prin sb. škrebatati „a plesni” (Cihac, II, 343), prin slov. zgrbiti „a se încreți” (Tiktin), prin slov. zgrbljen „încrețit”, rut. dryguliti „a tremura” (Densusianu, GS, I, 164), prin bg. skribicam (Conev 95), prin mag. görbűlni (Giuglea, Dacor., III, 625), germ. med. griuwel „frică” (Giuglea, Dacor., III, 380). – Der. sgribulici, s. m. (varietate de țînțar, Chironomus leucopogon), numit așa pentru că tremură pe picioare; sgriboi, s. m. (pește, Acerina cernua), datorită mobilității aripioarei sale dorsale; sguli, vb. refl. (Trans., Mold., a se strînge, a se pipernici), a cărui der. nu pare clară.

ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Refl. ~, a se ghemui de frig sau de frică; ~. (creație expresivă; s-a încercat să se explice pe următoarele căi: 1. sb. škrebetati = a pocni; 2. slovac. zgrbijen = încrețit; 3. ucr. dryguliti = a dîrdîi; 4. bg. skribicam; 5. magh. görbülni = a se curba, strîmba, îndoi, încovoia; 6. germ. med. griuwel = groază)

Intrare: zgribuli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgribuli
  • zgribulire
  • zgribulit
  • zgribulitu‑
  • zgribulind
  • zgribulindu‑
singular plural
  • zgribulește
  • zgribuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgribulesc
(să)
  • zgribulesc
  • zgribuleam
  • zgribulii
  • zgribulisem
a II-a (tu)
  • zgribulești
(să)
  • zgribulești
  • zgribuleai
  • zgribuliși
  • zgribuliseși
a III-a (el, ea)
  • zgribulește
(să)
  • zgribulească
  • zgribulea
  • zgribuli
  • zgribulise
plural I (noi)
  • zgribulim
(să)
  • zgribulim
  • zgribuleam
  • zgribulirăm
  • zgribuliserăm
  • zgribulisem
a II-a (voi)
  • zgribuliți
(să)
  • zgribuliți
  • zgribuleați
  • zgribulirăți
  • zgribuliserăți
  • zgribuliseți
a III-a (ei, ele)
  • zgribulesc
(să)
  • zgribulească
  • zgribuleau
  • zgribuli
  • zgribuliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgriburi
  • zgriburire
  • zgriburit
  • zgriburitu‑
  • zgriburind
  • zgriburindu‑
singular plural
  • zgriburește
  • zgriburiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgriburesc
(să)
  • zgriburesc
  • zgribuream
  • zgriburii
  • zgriburisem
a II-a (tu)
  • zgriburești
(să)
  • zgriburești
  • zgribureai
  • zgriburiși
  • zgriburiseși
a III-a (el, ea)
  • zgriburește
(să)
  • zgriburească
  • zgriburea
  • zgriburi
  • zgriburise
plural I (noi)
  • zgriburim
(să)
  • zgriburim
  • zgribuream
  • zgriburirăm
  • zgriburiserăm
  • zgriburisem
a II-a (voi)
  • zgriburiți
(să)
  • zgriburiți
  • zgribureați
  • zgriburirăți
  • zgriburiserăți
  • zgriburiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgriburesc
(să)
  • zgriburească
  • zgribureau
  • zgriburi
  • zgriburiseră
zgrimbora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgribori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgribura
  • zgriburare
  • zgriburat
  • zgriburatu‑
  • zgriburând
  • zgriburându‑
singular plural
  • zgriburea
  • zgriburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgriburez
(să)
  • zgriburez
  • zgriburam
  • zgriburai
  • zgriburasem
a II-a (tu)
  • zgriburezi
(să)
  • zgriburezi
  • zgriburai
  • zgriburași
  • zgriburaseși
a III-a (el, ea)
  • zgriburea
(să)
  • zgribureze
  • zgribura
  • zgribură
  • zgriburase
plural I (noi)
  • zgriburăm
(să)
  • zgriburăm
  • zgriburam
  • zgriburarăm
  • zgriburaserăm
  • zgriburasem
a II-a (voi)
  • zgriburați
(să)
  • zgriburați
  • zgriburați
  • zgriburarăți
  • zgriburaserăți
  • zgriburaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgriburea
(să)
  • zgribureze
  • zgriburau
  • zgribura
  • zgriburaseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgrebuli
  • zgrebulire
  • zgrebulit
  • zgrebulitu‑
  • zgrebulind
  • zgrebulindu‑
singular plural
  • zgrebulește
  • zgrebuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgrebulesc
(să)
  • zgrebulesc
  • zgrebuleam
  • zgrebulii
  • zgrebulisem
a II-a (tu)
  • zgrebulești
(să)
  • zgrebulești
  • zgrebuleai
  • zgrebuliși
  • zgrebuliseși
a III-a (el, ea)
  • zgrebulește
(să)
  • zgrebulească
  • zgrebulea
  • zgrebuli
  • zgrebulise
plural I (noi)
  • zgrebulim
(să)
  • zgrebulim
  • zgrebuleam
  • zgrebulirăm
  • zgrebuliserăm
  • zgrebulisem
a II-a (voi)
  • zgrebuliți
(să)
  • zgrebuliți
  • zgrebuleați
  • zgrebulirăți
  • zgrebuliserăți
  • zgrebuliseți
a III-a (ei, ele)
  • zgrebulesc
(să)
  • zgrebulească
  • zgrebuleau
  • zgrebuli
  • zgrebuliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgreburi
  • zgreburire
  • zgreburit
  • zgreburitu‑
  • zgreburind
  • zgreburindu‑
singular plural
  • zgreburește
  • zgreburiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgreburesc
(să)
  • zgreburesc
  • zgrebuream
  • zgreburii
  • zgreburisem
a II-a (tu)
  • zgreburești
(să)
  • zgreburești
  • zgrebureai
  • zgreburiși
  • zgreburiseși
a III-a (el, ea)
  • zgreburește
(să)
  • zgreburească
  • zgreburea
  • zgreburi
  • zgreburise
plural I (noi)
  • zgreburim
(să)
  • zgreburim
  • zgrebuream
  • zgreburirăm
  • zgreburiserăm
  • zgreburisem
a II-a (voi)
  • zgreburiți
(să)
  • zgreburiți
  • zgrebureați
  • zgreburirăți
  • zgreburiserăți
  • zgreburiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgreburesc
(să)
  • zgreburească
  • zgrebureau
  • zgreburi
  • zgreburiseră
Intrare: zgribulit
zgribulit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgribulit
  • zgribulitul
  • zgribulitu‑
  • zgribuli
  • zgribulita
plural
  • zgribuliți
  • zgribuliții
  • zgribulite
  • zgribulitele
genitiv-dativ singular
  • zgribulit
  • zgribulitului
  • zgribulite
  • zgribulitei
plural
  • zgribuliți
  • zgribuliților
  • zgribulite
  • zgribulitelor
vocativ singular
plural
zgriburit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgriburit
  • zgriburitul
  • zgriburitu‑
  • zgriburi
  • zgriburita
plural
  • zgriburiți
  • zgriburiții
  • zgriburite
  • zgriburitele
genitiv-dativ singular
  • zgriburit
  • zgriburitului
  • zgriburite
  • zgriburitei
plural
  • zgriburiți
  • zgriburiților
  • zgriburite
  • zgriburitelor
vocativ singular
plural
zgrimburat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgreburit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgârbulit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zbregulit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgrebulit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrebulit
  • zgrebulitul
  • zgrebulitu‑
  • zgrebuli
  • zgrebulita
plural
  • zgrebuliți
  • zgrebuliții
  • zgrebulite
  • zgrebulitele
genitiv-dativ singular
  • zgrebulit
  • zgrebulitului
  • zgrebulite
  • zgrebulitei
plural
  • zgrebuliți
  • zgrebuliților
  • zgrebulite
  • zgrebulitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zgribuli, zgribulescverb

  • 1. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a se rebegi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: dârdâi
    • format_quote Se zgribulește. Se îneacă. Tușește. STANCU, D. 309. DLRLC
    • format_quote Pe o floare veștedă de dumitriță, un fluture albastru zgribulea cu aripile lipite, înghețat. C. PETRESCU, S. 241. DLRLC
    • format_quote Cu toate că se desprimăvărase, era vreme mohorîtă, cu cerul de plumb. Oamenii zgribuleau, dar nu se risipeau. REBREANU, R. I 319. DLRLC
    • format_quote Un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești... îmbla zgribulind pe la poartă. CREANGĂ, P. 147. DLRLC
    • format_quote Atîta am zgribulit de frig, de-mi clămpăneau dinții în gură. ȘEZ. IX 150. DLRLC
    • format_quote Auzind iezii mornăitura ursului... s-au zgriburit într-un ungher pe cuptor de frică. SBIERA, P. 204. DLRLC
    • format_quote figurat Subt bolta mohorîtă pămîntul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure. REBREANU, R. II 10. DLRLC
  • comentariu Sursele mai vechi și exemplele consemnează și sensuri intranzitive. dexonline
etimologie:

zgribulit, zgribuliadjectiv

  • 1. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rebegit
    • format_quote În camion, zgribulit sub o manta soldățească, Ion Spînu tremura de spaimă, uitîndu-se cu ochii lui ponciși cînd la un jandarm, cînd la altul. CAMILAR, N. I 236. DLRLC
    • format_quote Amici, pe care vă înduioșează cîinii fără stăpîn, zgribuliți și flămînzi, ascultați istoria unuia dintre ei. GALACTION, O. I 302. DLRLC
    • format_quote Mergea zgribulită într-un pardesiu subțire, cu mîinile înghețate în mănuși de ață cenușii. I. BOTEZ, ȘC. 110. DLRLC
    • format_quote Mergeam zgribuliți și plîngeam în pumni de frig. CREANGĂ, A. 47. DLRLC
    • format_quote Țiganii de cîrciumi intrau cu vioarele la subraț, zgribuliți de frig, suflînd în mîini. ARDELEANU, D. 289. DLRLC
    • format_quote Astă-iarnă l-am întîlnit des; zgribulit de frig, ducîndu-se la cafenea ca să se încălzească. VLAHUȚĂ, O. A. 239. DLRLC
    • 1.1. (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Speriat, dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș... Cu blănița zgriburită, Stă și-ascultă nemișcat. TOPÎRCEANU, B. 24. DLRLC
etimologie:
  • vezi zgribuli DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.