2 intrări
47 de definiții
din care- explicative (37)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zgriburit, ~ă a vz zgribulit
ZGRIBURIT, -Ă adj. v. zgribulit.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZGRIBULIT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZGRIBULIT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zbregulit, ~ă a vz zgribulit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgârbulit, ~ă a vz zgribulit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgrebuli v vz zgribuli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgrebulit, ~ă a vz zgribulit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgreburi v vz zgribuli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgreburit, ~ă a vz zgribulit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgribori v vz zgribuli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgribuli v [At: LB / V: (îrg) ~uri, (reg) ~bori, ~ura (Pzi: zgribur), ~imbora, zgreb~, zgreburi / Pzi: ~lesc, (reg) zgrebur / E: nct] 1 vi (Pop) A dârdâi (1). 2 vr A se ghemui (1). 3 vr A i se încreți pielea de frig, de frică etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgribulit, ~ă a [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 338 / V: (îrg) zgreb~, (reg) ~urit, ~imburat, ~reburit, zgârb~, zbregu~ / Pl: ~iți, ~e / E: zgribuli] 1 Ghemuit (1). 2 Care are pielea încrețită din cauza frigului, a emoției etc. 3 Care tremură de frig. 4 (D. blana animalelor) Zbârlit (1) de frig, de spaimă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgribura v vz zgribuli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgriburi v vz zgribuli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgrimbora v vz zgribuli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgrimburat, ~ă a vz zgribulit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgîrbulit, -ă adj. v. zgribulit.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zgrebulit, -ă adj. v. zgribulit.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zgreburit, -ă adj. v. zgribulit.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zgribori vb. IV. v. zgribuli.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zgribuli vb. IV. intr., refl. A tremura și a se strînge, a se ghemui de frig, de frică, de emoție; a dîrdîi. Îmbla zgribulind pe la poartă (CR.). ◊ Fig. Sub bolta mohorîtă pămîntul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure (REBR.). ◊ prez.ind. -esc. și (înv., reg.) zgribori, zgriburi vb. IV. /etimol. nec.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zgribulit, -ă adj. Care stă strîns, ghemuit, tremurînd de frig, de frică, de emoție; care are pielea încrețită din cauza frigului, a fricii, a emoției. Odată cu ziua, tîrînd după el un mopsuleț zgribulit, intră Pîrgu (M. I. CAR). ◊ Fig. Printre căsuțele zgribulite și jalnice suim anevoie spre codrul Pașcanilor (GAL.). ♦ (despre blana animalelor) Care este zbîrlit de frig, de spaimă. Cu blănița zgribulită, Stă ș-ascultă nemișcat (TOPÎR). • pl. -ți, – te. și (înv., reg.) zgîrbulit, -ă, zgrebulit, -ă, zgreburit, -ă adj. /v. zgribuli.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zgriburi vb. IV. v. zgribuli.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZGREBULI vb. IV v. zgribuli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZGREBULIT, -Ă adj. v. zgribulit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se strînge, a se zgîrci, a se ghemui, a tremura de frig (rar, de frică). Se zgribulește. Se îneacă. Tușește. STANCU, D. 309. Pe o floare veștedă de dumitriță, un fluture albastru zgribulea cu aripile lipite, înghețat. C. PETRESCU, S. 241. Cu toate că se desprimăvărase, era vreme mohorîtă, cu cerul de plumb. Oamenii zgribuleau, dar nu se risipeau. REBREANU, R. I 319. Un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești... îmbla zgribulind pe la poartă. CREANGĂ, P. 147. Atîta am zgribulit de frig, de-mi clămpăneau dinții în gură. ȘEZ. IX 150. (În forma zgriburi) Auzind iezii mornăitura ursului... s-au zgriburit într-un ungher pe cuptor de frică. SBIERA, P. 204. ◊ Fig. Subt bolta mohorîtă pămîntul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure. REBREANU, R. II 10. – Variante: zgribura (GOGA, C. P. 92) vb. I, zgriburi, zgrebuli (VLAHUȚĂ, O. A. 135) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZGRIBULIT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă zgîrcit, ghemuit, tremurînd de frig (rar, de teamă). În camion, zgribulit sub o manta soldățească, Ion Spînu tremura de spaimă, uitîndu-se cu ochii lui. ponciși cînd la un jandarm, cînd la altul. CAMILAR, N. I 236. Amici, pe care vă. înduioșează cîinii fără stăpîn, zgribuliți și flămînzi, ascultați istoria unuia dintre ei. GALACTION, O. I 302. Mergea zgribulită într-un pardesiu subțire, cu mîinile înghețate în mănuși de ață cenușii. I. BOTEZ, ȘC. 110. Mergeam zgribuliți și plîngeam în pumni de frig. CREANGĂ, A. 47. ◊ (Determinat prin «de frig») Țiganii de cîrciumi intrau cu vioarele la subraț, zgribuliți de frig, suflînd în mîini. ARDELEANU, D. 289. Astă-iarnă l-am întîlnit des; zgribulit de frig, ducindu-se la cafenea ca să se încălzească. VLAHUȚĂ, O. A. 239. ♦ (Despre blana animalelor) Zbîrlit de frig sau de frică. (Atestat în forma zgriburit) Speriat, dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș... Cu blănița zgriburită, Stă și-ascultă nemișcat. TOPÎRCEANU, B. 24. – Variante: zgrebulit, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. 201), zgriburit, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZGRIBURA vb. I v. zgribuli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZGRIBURI vb. IV v. zgribuli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZGRIRURIT, -Ă adj. v. zgribulit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Intranz. și refl. A tremura și a se strînge, a se ghemui de frig (rar de frică). [Var.: zgriburi vb. IV]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZGRIBULIT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă zgîrcit, ghemuit, tremurînd de frig (rar de frică). ♦ (Despre blana animalelor) Zbîrlit de frig sau de frică. [Var.: zgriburit, -ă adj.] – V. zgribuli.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZGRIBURI vb. IV. v. zgribuli.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A SE ZGRIBULI mă ~esc intranz. A se face ghem, tremurând (de frig); a se ghemui. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sgribulì v. a avea fiori de friguri: îmbla sgribulind pela poartă CR. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgrebulésc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. zgrbiti, a se încreți, a se gîrbovi, zgrbljen, gîrbovit; litv. drebulys, fiorĭ, tremur; ung. görbülni, a se gîrbovi). Fam. Mă strîng de frig: un proletar trecea zgrebulit. V. intr. A zgribuli de frig, a tremura de frig. – În nord zgribul-, zgrebur- și zgribur-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zgribuli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zgribulesc, 3 sg. se zgribulește, imperf. 1 sg. mă zgribuleam; conj. prez. 1 sg. să mă zgribulesc, 3 să se zgribulească; imper. 2 sg. afirm. zgribulește-te; ger. zgribulindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zgribuli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribulește, imperf. 3 sg. se zgribulea; conj. prez. 3 să se zgribulească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zgribuli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgribulesc, imperf. 3 sg. zgribulea; conj. prez. 3 sg. și pl. zgribulească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zgribuli
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZGRIBULI vb. a (se) rebegi. (A se ~ de frig.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZGRIBULIT adj. rebegit. (Om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZGRIBULI vb. a se rebegi.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Octavian Mocanu
- acțiuni
ZGRIBULIT adj. rebegit. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Octavian Mocanu
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sgribuli (-lesc, -it), vb. refl. – A se strînge, a se ghemui, a se încovriga de frig sau de teamă. – Var. zgribuli, scriburi, screbuli, screburi. – Mr. gribuire „a se încovoia”. Creație expresivă (Meyer-Lübke, Zrph., 1923, 228). S-a mai explicat prin sb. škrebatati „a plesni” (Cihac, II, 343), prin slov. zgrbiti „a se încreți” (Tiktin), prin slov. zgrbljen „încrețit”, rut. dryguliti „a tremura” (Densusianu, GS, I, 164), prin bg. skribicam (Conev 95), prin mag. görbűlni (Giuglea, Dacor., III, 625), germ. med. griuwel „frică” (Giuglea, Dacor., III, 380). – Der. sgribulici, s. m. (varietate de țînțar, Chironomus leucopogon), numit așa pentru că tremură pe picioare; sgriboi, s. m. (pește, Acerina cernua), datorită mobilității aripioarei sale dorsale; sguli, vb. refl. (Trans., Mold., a se strînge, a se pipernici), a cărui der. nu pare clară.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Refl. ~, a se ghemui de frig sau de frică; ~. (creație expresivă; s-a încercat să se explice pe următoarele căi: 1. sb. škrebetati = a pocni; 2. slovac. zgrbijen = încrețit; 3. ucr. dryguliti = a dîrdîi; 4. bg. skribicam; 5. magh. görbülni = a se curba, strîmba, îndoi, încovoia; 6. germ. med. griuwel = groază)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zgribuli, zgribulescverb
- 1. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a se rebegi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: dârdâi
- Se zgribulește. Se îneacă. Tușește. STANCU, D. 309. DLRLC
- Pe o floare veștedă de dumitriță, un fluture albastru zgribulea cu aripile lipite, înghețat. C. PETRESCU, S. 241. DLRLC
- Cu toate că se desprimăvărase, era vreme mohorîtă, cu cerul de plumb. Oamenii zgribuleau, dar nu se risipeau. REBREANU, R. I 319. DLRLC
- Un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești... îmbla zgribulind pe la poartă. CREANGĂ, P. 147. DLRLC
- Atîta am zgribulit de frig, de-mi clămpăneau dinții în gură. ȘEZ. IX 150. DLRLC
- Auzind iezii mornăitura ursului... s-au zgriburit într-un ungher pe cuptor de frică. SBIERA, P. 204. DLRLC
- Subt bolta mohorîtă pămîntul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure. REBREANU, R. II 10. DLRLC
-
- comentariu Sursele mai vechi și exemplele consemnează și sensuri intranzitive. dexonline
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX
zgribulit, zgribulităadjectiv
- 1. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rebegit
- În camion, zgribulit sub o manta soldățească, Ion Spînu tremura de spaimă, uitîndu-se cu ochii lui ponciși cînd la un jandarm, cînd la altul. CAMILAR, N. I 236. DLRLC
- Amici, pe care vă înduioșează cîinii fără stăpîn, zgribuliți și flămînzi, ascultați istoria unuia dintre ei. GALACTION, O. I 302. DLRLC
- Mergea zgribulită într-un pardesiu subțire, cu mîinile înghețate în mănuși de ață cenușii. I. BOTEZ, ȘC. 110. DLRLC
- Mergeam zgribuliți și plîngeam în pumni de frig. CREANGĂ, A. 47. DLRLC
- Țiganii de cîrciumi intrau cu vioarele la subraț, zgribuliți de frig, suflînd în mîini. ARDELEANU, D. 289. DLRLC
- Astă-iarnă l-am întîlnit des; zgribulit de frig, ducîndu-se la cafenea ca să se încălzească. VLAHUȚĂ, O. A. 239. DLRLC
- 1.1. (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Speriat, dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș... Cu blănița zgriburită, Stă și-ascultă nemișcat. TOPÎRCEANU, B. 24. DLRLC
-
-
etimologie:
- zgribuli DEX '09 DEX '98 DLRM