2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgomotat, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 102 / V: ~tit / Pl: ~ați, ~e / E: zgomota] (Îvr) 1 Plin de zgomote (1). 2 Zgomotos (4).

zgomota vi [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~ti, zglomodi / Pzi: ~tez / E: zgomot] (Îrg) 1 A produce perturbații de natură acustică, caracterizate prin vibrații care variază în frecvență și în intensitate în mod aleatoriu. 2 A trosni1 (1). 3 (D. ape, vânt sau d. alte elemente ale naturii) A vui. 4 A face gălăgie.

zgomota vb. I. intr. 1 (înv., reg.) A produce zgomot.însoțitorii degajați se îmbracă zgomotind din portiere trîntite cu energie inutilă (VIN.). ♦ A trosni. Crăpă, zgomotînd, tavanul (COȘB.). ♦ (despre ape, vînt sau despre alte elemente ale naturii) A vui. 2 (pop.) A face gălăgie, hărmălaie. • prez.ind. -ez. /zgomot + -a.

ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.

ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) A produce zgomote; a trosni. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, a vorbi tare. ♦ (Despre ape curgătoare) A șopoti, a susura. – Din zgomot.

gomotésc v. intr. (d. gomot). Olt. Vorbesc încet. Lit. (zgomotez). Fac zgomot.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGOMOTÁ vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

zgomota vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGOMOTÁ, zgomotéz, vb. I. Intranz. A face zgomot. (din zgomot)

Intrare: zgomotat
zgomotat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgomotit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zgomota
verb (V201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgomota
  • zgomotare
  • zgomotat
  • zgomotatu‑
  • zgomotând
  • zgomotându‑
singular plural
  • zgomotea
  • zgomotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgomotez
(să)
  • zgomotez
  • zgomotam
  • zgomotai
  • zgomotasem
a II-a (tu)
  • zgomotezi
(să)
  • zgomotezi
  • zgomotai
  • zgomotași
  • zgomotaseși
a III-a (el, ea)
  • zgomotea
(să)
  • zgomoteze
  • zgomota
  • zgomotă
  • zgomotase
plural I (noi)
  • zgomotăm
(să)
  • zgomotăm
  • zgomotam
  • zgomotarăm
  • zgomotaserăm
  • zgomotasem
a II-a (voi)
  • zgomotați
(să)
  • zgomotați
  • zgomotați
  • zgomotarăți
  • zgomotaserăți
  • zgomotaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgomotea
(să)
  • zgomoteze
  • zgomotau
  • zgomota
  • zgomotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgomota

etimologie:

  • zgomot
    surse: DLRM