O definiție pentru zghilțui


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGHILȚUÍ, zghílțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (zghilț + suf. -ui)

Intrare: zghilțui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zghilțui
  • zghilțuire
  • zghilțuit
  • zghilțuitu‑
  • zghilțuind
  • zghilțuindu‑
singular plural
  • zghilțuie
  • zghilțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zghilțui
(să)
  • zghilțui
  • zghilțuiam
  • zghilțuii
  • zghilțuisem
a II-a (tu)
  • zghilțui
(să)
  • zghilțui
  • zghilțuiai
  • zghilțuiși
  • zghilțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zghilțuie
(să)
  • zghilțuie
  • zghilțuia
  • zghilțui
  • zghilțuise
plural I (noi)
  • zghilțuim
(să)
  • zghilțuim
  • zghilțuiam
  • zghilțuirăm
  • zghilțuiserăm
  • zghilțuisem
a II-a (voi)
  • zghilțuiți
(să)
  • zghilțuiți
  • zghilțuiați
  • zghilțuirăți
  • zghilțuiserăți
  • zghilțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zghilțuie
(să)
  • zghilțuie
  • zghilțuiau
  • zghilțui
  • zghilțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)