4 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂÍT, -Ă, zgâiți, -te, adj. (Despre ochi) Holbat, căscat; (despre oameni) cu ochii holbați. ♦ (Substantivat) Persoană urâtă, cu ochii holbați, ieșiți din orbite. – V. zgâi.

ZGÂÍT, -Ă, zgâiți, -te, adj. (Despre ochi) Holbat, căscat; (despre oameni) cu ochii holbați. ♦ (Substantivat) Persoană urâtă, cu ochii holbați, ieșiți din orbite. – V. zgâi.

zgâit, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~iat (S și: sgâiat) / S și: sg~ / Pl: ~iți, ~e / E: zgâi] 1 a (Pfm; d. ochi) Holbat1 (1). 2 a (Reg; d. ochi) Care nu se închide complet, rămânând întredeschis (în timpul somnului) din cauza unei boli sau a bătrâneții. 3 sm (Pop) Ochi1 (1). 4 a (Pex; d. față) Slut (1). 5 smf Persoană urâtă, cu ochii ieșiți din orbite. 6 (D. bube, răni etc.) Zgâit (3). 7 a (Reg; d. bube, răni) Deschis (22). 8 a (Rar; d. pământ) Uscat. 9 a (Rar; d. țesături) Rupt2.

ZGÂÍT, -Ă, zgâiți, -te, adj. (Despre ochi) Căscat, holbat; (despre oameni) cu ochii căscați, holbați. ♦ (Substantivat) Persoană urâtă, cu ochii holbați, ieșiți din orbite. – V. zgâi.

ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

zgâi [At: ANON. CAR. / V: (înv) zghii (S și: sghii), (reg) zgăi / S și: sg~ / Pzi: ~esc și (rar) zgâi / E: ns cf zgău] 1 vt (Pfm; c. i. ochii) A holba (1). 2 vt (Reg; c. i. răni, bube etc.) A zgândări (8). 3 vt (Reg) A scormoni (1). 4 vr (Pfm; d. oameni) A se holba (4). 5 vr (Reg; d. ochi) A miji1 (1). 6 vr (Reg) A se uita la cineva cu dispreț. 7 vr (Reg) A se strâmba (deschizând ochii în mod exagerat). 8 vt (Reg; c. i. părți ale corpului) A strâmba (1). 9 vr (Reg) A se răsti1.

zgîi vb. IV. 1 tr. (pop.; fam.; compl. indică ochii) A deschide tare; a căsca, a holba. Noi zgîim ochii la el (STĂN.). 2 refl. (pop.; fam.; despre oameni) A se uita cu insistență, a privi lung, cu ochii larg deschiși; a se holba. Totul afost din pricina fetei, am uitat de mine zgîindu-mă la ea (PRED.). 3 refl. (reg.) A se strîmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor la cineva. • prez.ind. -iesc. /de la zgău.

ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. A deschide tare, a căsca, a holba ochii. ♦ Refl. A se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari; a se holba. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

A ZGÂÍ ~iésc tranz. fam. (ochii) A deschide larg (de mirare, de curiozitate, de nedumerire etc.); a holba. /Din zgău

A SE ZGÂÍ mă ~iésc intranz. fam. 1) A se uita cu ochii larg deschiși (cu insistență și cu prea mare curiozitate); a se holba. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți; a se schimonosi. /Din zgău

sgâì v. a deschide tare ochii (de mirare). [Origină necunoscută].

zgîĭésc v. tr. (cp. cu răzgîĭ și cu sîrb. gajati, gojiti, a nutri). Fam. Vulg. Holbez ochiĭ, mă uĭt uĭmit. V. refl. Ce te zgîĭeștĭ la mine, mă? V. zgîmboĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă

zgâí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc, imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zgâiáscă

zgîi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgîiesc, conj. zgîiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: zgâit
zgâit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zgâit (adj.)
zgâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgâit
  • zgâitul
  • zgâitu‑
  • zgâi
  • zgâita
plural
  • zgâiți
  • zgâiții
  • zgâite
  • zgâitele
genitiv-dativ singular
  • zgâit
  • zgâitului
  • zgâite
  • zgâitei
plural
  • zgâiți
  • zgâiților
  • zgâite
  • zgâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zgâit (zgâire)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgâit
  • zgâitul
  • zgâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zgâit
  • zgâitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zgâi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâi
  • zgâire
  • zgâit
  • zgâitu‑
  • zgâind
  • zgâindu‑
singular plural
  • zgâiește
  • zgâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâiesc
(să)
  • zgâiesc
  • zgâiam
  • zgâii
  • zgâisem
a II-a (tu)
  • zgâiești
(să)
  • zgâiești
  • zgâiai
  • zgâiși
  • zgâiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâiește
(să)
  • zgâiască
  • zgâia
  • zgâi
  • zgâise
plural I (noi)
  • zgâim
(să)
  • zgâim
  • zgâiam
  • zgâirăm
  • zgâiserăm
  • zgâisem
a II-a (voi)
  • zgâiți
(să)
  • zgâiți
  • zgâiați
  • zgâirăți
  • zgâiserăți
  • zgâiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâiesc
(să)
  • zgâiască
  • zgâiau
  • zgâi
  • zgâiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâmui
  • zgâmuire
  • zgâmuit
  • zgâmuitu‑
  • zgâmuind
  • zgâmuindu‑
singular plural
  • zgâmuiește
  • zgâmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâmuiesc
(să)
  • zgâmuiesc
  • zgâmuiam
  • zgâmuii
  • zgâmuisem
a II-a (tu)
  • zgâmuiești
(să)
  • zgâmuiești
  • zgâmuiai
  • zgâmuiși
  • zgâmuiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâmuiește
(să)
  • zgâmuiască
  • zgâmuia
  • zgâmui
  • zgâmuise
plural I (noi)
  • zgâmuim
(să)
  • zgâmuim
  • zgâmuiam
  • zgâmuirăm
  • zgâmuiserăm
  • zgâmuisem
a II-a (voi)
  • zgâmuiți
(să)
  • zgâmuiți
  • zgâmuiați
  • zgâmuirăți
  • zgâmuiserăți
  • zgâmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâmuiesc
(să)
  • zgâmuiască
  • zgâmuiau
  • zgâmui
  • zgâmuiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâmui
  • zgâmuire
  • zgâmuit
  • zgâmuitu‑
  • zgâmuind
  • zgâmuindu‑
singular plural
  • zgâmuie
  • zgâmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâmui
(să)
  • zgâmui
  • zgâmuiam
  • zgâmuii
  • zgâmuisem
a II-a (tu)
  • zgâmui
(să)
  • zgâmui
  • zgâmuiai
  • zgâmuiși
  • zgâmuiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâmuie
(să)
  • zgâmuie
  • zgâmuia
  • zgâmui
  • zgâmuise
plural I (noi)
  • zgâmuim
(să)
  • zgâmuim
  • zgâmuiam
  • zgâmuirăm
  • zgâmuiserăm
  • zgâmuisem
a II-a (voi)
  • zgâmuiți
(să)
  • zgâmuiți
  • zgâmuiați
  • zgâmuirăți
  • zgâmuiserăți
  • zgâmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâmuie
(să)
  • zgâmuie
  • zgâmuiau
  • zgâmui
  • zgâmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgâit (adj.)

etimologie:

  • vezi zgâi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zgâit (zgâire)

zgâi zgâmui

  • 1. tranzitiv reflexiv popular familiar A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX sinonime: holba
  • 2. reflexiv A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

etimologie:

  • zgău
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX