2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător.

ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător.

zgărăietoare sf vz zgârietor

zgărietor, ~oare a vz zgârietor

zgârietor, ~oare [At: VALIAN, V. / P: ~ri-e~ / V: (înv) zgăr~, zgărăietoare sf, ~răietoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: zgâria + -tor] (Rar) 1 a Care produce o rană superficială pe piele (de obicei sub formă de dungă) cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. 2 a (D. sunete, voci) Care are o rezonanță neplăcută Si: strident, supărător. 3 a Care produce o senzație de iritare. 4 a (D. păsări sau animale) Care sapă (superficial) cu ciocul, cu râtul, cu ghearele, cu ajutorul unui instrument (ascuțit) etc., pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură (mică). 5 a (D. un obiect) Care agață. 6 sf (Reg; îf zgârăietoare) Zgârci3. 7 smf (Irn) Scriitor fără talent. 8 sm (Spc) Zgâriac. 9-10 Zgârcit (4-5).

zgîrietor, -oare adj. 1 Care zgîrie, care agață. 2 (despre sunete, glas etc.) Care este strident, supărător. • sil. -ri-e-. pl. -ori, -oare. /zgîria + -ător.

ZGÎRIETÓR, -OÁRE, zgîrietori, -oare, adj. (Rar, despre sunete, glas etc.) Care produce o impresie auditivă neplăcută; strident. Sirena locomotivei, agitată des și prelung, avea un sunet zgîrietor, ca țipătul cucuvelei. REBREANU, R. II 217. Glasul acesta zgîrietor risipi încurcătura oamenilor. id. ib. I 134. ◊ (Substantivat, în expr.) Zgîrietor de hîrtie, se spune, depreciativ, scriitorilor fără valoare. Este ridicol a se judeca valoarea unei poezii de cel dintîi zgîrietor de hîrtie. MACEDONSKI, O. IV 76.

ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar) 1. (Despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. 2. (Substantivat; în expr.) Zgârietor de hârtie = scriitor mediocru. – Din zgâria + suf. -(ă)tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre

zgârietór adj. m. (sil. -ri-e-), pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre

Intrare: zgârietoare
zgârietoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zgârietor
zgârietor adjectiv
  • silabație: zgâ-ri-e-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgârietor
  • zgârietorul
  • zgârietoru‑
  • zgârietoare
  • zgârietoarea
plural
  • zgârietori
  • zgârietorii
  • zgârietoare
  • zgârietoarele
genitiv-dativ singular
  • zgârietor
  • zgârietorului
  • zgârietoare
  • zgârietoarei
plural
  • zgârietori
  • zgârietorilor
  • zgârietoare
  • zgârietoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgârietor

  • 1. rar (Despre sunete, glas etc.) Care produce o impresie auditivă neplăcută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strident supărător 2 exemple
    exemple
    • Sirena locomotivei, agitată des și prelung, avea un sunet zgîrietor, ca țipătul cucuvelei. REBREANU, R. II 217.
      surse: DLRLC
    • Glasul acesta zgîrietor risipi încurcătura oamenilor. REBREANU, R. I 134.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat expresie Zgârietor de hârtie, se spune, depreciativ, scriitorilor fără valoare.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Este ridicol a se judeca valoarea unei poezii de cel dintîi zgîrietor de hîrtie. MACEDONSKI, O. IV 76.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Zgâria + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM