2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgămâi v vz zgâmăi

zgâmăi [At: CADE / V: ~mâi, ~mui, ~âima, ~âima[1], zgămâi (S și: sgămâi), zgămâia / S și: sg~ / Pzi: zgâmăi și ~esc / E: nct] 1 vt (Reg; c. i. răni, bube etc.) A zgândări (8). 2 vt (Reg; c. i. lână; îf zgâmui) A scărmăna (1). 3 vt (Reg; c. i. pământul; îf zgâmui) A ara superficial. 4 vt (Reg; c. i. știuleți de porumb; îf zgâmui) A desface de pănuși pentru a vedea dacă e bun de fiert sau de copt Si: (reg) zgâmboi2 (2), zgămuși (1). 5 vi (Reg) A căuta (sau a cerceta) meticulos pentru a găsi (sau a scoate la iveală) ceva. 6 vr (Reg; îf zgâima) A se mișca încontinuu. 7 vrr (Reg; d. copii; îf zgâmui) A se hârjoni (1). 8 vr (Reg; îf zgâmâi) A se uita insistent.

  1. Variantă tipărită de două ori; posibil ca una din ele să fie tipărită greșit — LauraGellner

zgî́ĭm, a v. tr. (vsl. gomzati, rus. gomozitĭ, a foi, a te tot mișca, bg. gumzý, foĭesc, ceh. hemzati, a zgîndări. V. gîmză). Munt. est. Zgîndăresc. – Și zgî́măĭ și -uĭ saŭ -ĭésc, a -ăi și -ui (Olt.).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGÂMĂÍRE s. v. râcâială, zgândărire.

ZGÂMĂÍ vb. v. râcâi, scărpina, zgândări.

zgimăire s. v. RÎCÎIALĂ. ZGÎNDĂRIRE.

zgîmăi vb. v. RÎCÎI. SCĂRPINA. ZGÎNDĂRI.

Intrare: zgâmăire
zgâmăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgâmăire
  • zgâmăirea
plural
  • zgâmăiri
  • zgâmăirile
genitiv-dativ singular
  • zgâmăiri
  • zgâmăirii
plural
  • zgâmăiri
  • zgâmăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zgâmăi
zgâmăi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâmăi
  • zgâmăire
  • zgâmăit
  • zgâmăitu‑
  • zgâmăind
  • zgâmăindu‑
singular plural
  • zgâmăiește
  • zgâmăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâmăiesc
(să)
  • zgâmăiesc
  • zgâmăiam
  • zgâmăii
  • zgâmăisem
a II-a (tu)
  • zgâmăiești
(să)
  • zgâmăiești
  • zgâmăiai
  • zgâmăiși
  • zgâmăiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâmăiește
(să)
  • zgâmăiască
  • zgâmăia
  • zgâmăi
  • zgâmăise
plural I (noi)
  • zgâmăim
(să)
  • zgâmăim
  • zgâmăiam
  • zgâmăirăm
  • zgâmăiserăm
  • zgâmăisem
a II-a (voi)
  • zgâmăiți
(să)
  • zgâmăiți
  • zgâmăiați
  • zgâmăirăți
  • zgâmăiserăți
  • zgâmăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâmăiesc
(să)
  • zgâmăiască
  • zgâmăiau
  • zgâmăi
  • zgâmăiseră
zgâmăi1 (1 -i)
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâmăi
  • zgâmăire
  • zgâmăit
  • zgâmăitu‑
  • zgâmăind
  • zgâmăindu‑
singular plural
  • zgâmăie
  • zgâmăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâmăi
(să)
  • zgâmăi
  • zgâmăiam
  • zgâmăii
  • zgâmăisem
a II-a (tu)
  • zgâmăi
(să)
  • zgâmăi
  • zgâmăiai
  • zgâmăiși
  • zgâmăiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâmăie
(să)
  • zgâmăie
  • zgâmăia
  • zgâmăi
  • zgâmăise
plural I (noi)
  • zgâmăim
(să)
  • zgâmăim
  • zgâmăiam
  • zgâmăirăm
  • zgâmăiserăm
  • zgâmăisem
a II-a (voi)
  • zgâmăiți
(să)
  • zgâmăiți
  • zgâmăiați
  • zgâmăirăți
  • zgâmăiserăți
  • zgâmăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâmăie
(să)
  • zgâmăie
  • zgâmăiau
  • zgâmăi
  • zgâmăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgâmăire

etimologie:

zgâmăi

etimologie: