10 definiții pentru zgâmăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgâmăi [At: CADE / V: ~mâi, ~mui, ~âima, ~âima[1], zgămâi (S și: sgămâi), zgămâia / S și: sg~ / Pzi: zgâmăi și ~esc / E: nct] 1 vt (Reg; c. i. răni, bube etc.) A zgândări (8). 2 vt (Reg; c. i. lână; îf zgâmui) A scărmăna (1). 3 vt (Reg; c. i. pământul; îf zgâmui) A ara superficial. 4 vt (Reg; c. i. știuleți de porumb; îf zgâmui) A desface de pănuși pentru a vedea dacă e bun de fiert sau de copt Si: (reg) zgâmboi2 (2), zgămuși (1). 5 vi (Reg) A căuta (sau a cerceta) meticulos pentru a găsi (sau a scoate la iveală) ceva. 6 vr (Reg; îf zgâima) A se mișca încontinuu. 7 vrr (Reg; d. copii; îf zgâmui) A se hârjoni (1). 8 vr (Reg; îf zgâmâi) A se uita insistent.

  1. Variantă tipărită de două ori; posibil ca una din ele să fie tipărită greșit — LauraGellner

zgî́ĭm, a v. tr. (vsl. gomzati, rus. gomozitĭ, a foi, a te tot mișca, bg. gumzý, foĭesc, ceh. hemzati, a zgîndări. V. gîmză). Munt. est. Zgîndăresc. – Și zgî́măĭ și -uĭ saŭ -ĭésc, a -ăi și -ui (Olt.).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGÂMĂÍ vb. v. râcâi, scărpina, zgândări.

zgîmăi vb. v. RÎCÎI. SCĂRPINA. ZGÎNDĂRI.

Intrare: zgâmăi
zgâmăi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâmăi
  • zgâmăire
  • zgâmăit
  • zgâmăitu‑
  • zgâmăind
  • zgâmăindu‑
singular plural
  • zgâmăiește
  • zgâmăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâmăiesc
(să)
  • zgâmăiesc
  • zgâmăiam
  • zgâmăii
  • zgâmăisem
a II-a (tu)
  • zgâmăiești
(să)
  • zgâmăiești
  • zgâmăiai
  • zgâmăiși
  • zgâmăiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâmăiește
(să)
  • zgâmăiască
  • zgâmăia
  • zgâmăi
  • zgâmăise
plural I (noi)
  • zgâmăim
(să)
  • zgâmăim
  • zgâmăiam
  • zgâmăirăm
  • zgâmăiserăm
  • zgâmăisem
a II-a (voi)
  • zgâmăiți
(să)
  • zgâmăiți
  • zgâmăiați
  • zgâmăirăți
  • zgâmăiserăți
  • zgâmăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâmăiesc
(să)
  • zgâmăiască
  • zgâmăiau
  • zgâmăi
  • zgâmăiseră
zgâmăi1 (1 -i)
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâmăi
  • zgâmăire
  • zgâmăit
  • zgâmăitu‑
  • zgâmăind
  • zgâmăindu‑
singular plural
  • zgâmăie
  • zgâmăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâmăi
(să)
  • zgâmăi
  • zgâmăiam
  • zgâmăii
  • zgâmăisem
a II-a (tu)
  • zgâmăi
(să)
  • zgâmăi
  • zgâmăiai
  • zgâmăiși
  • zgâmăiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâmăie
(să)
  • zgâmăie
  • zgâmăia
  • zgâmăi
  • zgâmăise
plural I (noi)
  • zgâmăim
(să)
  • zgâmăim
  • zgâmăiam
  • zgâmăirăm
  • zgâmăiserăm
  • zgâmăisem
a II-a (voi)
  • zgâmăiți
(să)
  • zgâmăiți
  • zgâmăiați
  • zgâmăirăți
  • zgâmăiserăți
  • zgâmăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâmăie
(să)
  • zgâmăie
  • zgâmăiau
  • zgâmăi
  • zgâmăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgâmăi

etimologie: