2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna.

ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna.

zgălțăna[1] v vz zgâlțâna

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: zgăltăna LauraGellner

zgâlțâna [At: SĂM. IV, 2 / V: ~ni[1], ~țăna, ~țăni, ~țina, ~țini, zgătina, zgăltăna[2], zgâtina, zgâțâna, (reg) zgâțăna / S și: sg~ / Pzi: zgâlțân / E: ctm zgâlțâi și hâțâna] 1 vt (Pop) A zgudui (1). 2 vt (Reg; c. i. pomi) A scutura pentru a cădea fructele, frunzele etc. 3 vt (Reg; c. i. oameni) A risipi. 4 vr (Reg; îf zgâțâna) A tremura de bătrânețe. 5 vr (Reg; d. dinți) A clănțăni (1). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner
  2. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: zgălțăna LauraGellner

zgîlțăna vb. I. v. zgîlțîna.

zgîlțîi vb. IV. 1 tr., refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) cutremura, a (se) zgudui, (pop) a zgîlțîna, (reg.) zgîcina. Întîi am rîs de se zgîlțîia patul cu mine, pe urmă am plîns cu lacrimi (MIR). ♦ (tr.; compl. indică recipiente) A clătina. A zgîlțîit sticla și a vărsat din vin. 2 tr., refl. A (se) agita, a (se) mișca brusc și repetat, într-o parte și în alta. Muierea asta mă tot întreba și mă zgîlțîia, că nu iau ceva în gură? (PRED.). ◊ (urmat de determ. introduse prin prep. „de” sau „din”) Am început s-o zgîlțîi de umeri.(refl.) A face mișcări involuntare, rapide și repetate din cauza frigului, a bolii, a emoției. Se zgîlțîia din cauza temperaturii. ♦ Fig. (fam.; tr.) A înfiora de groază. S-a întîmplat apoi un lucru care l-a zgîlțîit cumplit (LĂNCR.). 3 tr. Fig. (fam.) A certa aspru, a critica sever. Să știi că l-am zgîlțîit bine. I-am spus că-i un dobitoc (H. LOV.). • prez.ind. zgîlțîi, (înv) -iesc. și (înv) zgîlțîia vb. I. /form. expr.

zgîlțîna vb. I. tr. (pop.; compl. indică oameni) A zgîlțîi. Îl zgîlțîna înverșunat, urlînd la el (CA. PETR.). ◊ (compl. indică obiecte, construcții sau părți ale lor etc.) Afară viscolul zgîlțîne pereții (CE. PETR.). • prez.ind. zgîlțîn. și zgîlțăna vb. I, (reg.) zgîlțîni vb. IV. /zgîlțîi + hîțîna, prin contaminare.

ZGÎLȚÎNÁ, zgîlțîn, vb. I. Tranz. A zgîlțîi. (Atestat în forma zgîlțina) Viscolul zgîlțina ferestrele cu unghii de gheață. C. PETRESCU, A. 138. – Variante: zgîlținá, zgîținá (GALAN, Z. R. 65, GALACTION, O. I 54) vb. I, zgîlțăní (C. PETRESCU, S. 53) vb. IV.

ZGÎLȚÂNÁ, zgî́lțân, vb. I. Tranz. A zgîlțâi. – Din zgîlțâi.

zgî́lțîĭ, zgî́țîĭ și zgî́țuĭ și (nord și) cî́lțîĭ și cî́lțuĭ, a v. tr. (bg. kŭlcam, toc, hăcuĭesc, vsl. klŭcam, mă clatin. Var. din hîlțîĭ). Clatin, scutur (un pom, o ușă ș. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu îl zgîlțîi pe pungaș. Zghihuĭ: Jidanu se închina par’că-l zgîlțîĭa dracu. – Și zgî́țîn, a (Neam. Rom. Pop. 4, 300) și zgî́lțîn, a și a zgîțîni (vest): ușa se zgîțîne (ChN. I, 171). La Tkz. și zgîrțuĭ. V. zgîcin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zgâlțâna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgâlțână

zgâlțâná vb., ind. prez. 1 sg. zgâlțân, 3 sg. și pl. zgâlțână

sgâlțân, -țâni 2, -țână 3, -țâna inf.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZGÂLȚÂNÁ vb. v. clătina, scutura, zgâlțâi, zgudui.

ZGÎLȚÎI vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 3. a clătina, a scutura, a zgudui, (pop.) a zgîlțîna, (reg.) a zbiciuia, a zblendui, a zgîcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 4. a smuci, (Transilv.) a hăți. (~ de ușă ca să o deschidă.)

zgîlțîna vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI.

Intrare: zgâlținat
zgâlținat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgâlținat
  • zgâlținatul
  • zgâlținatu‑
  • zgâlțina
  • zgâlținata
plural
  • zgâlținați
  • zgâlținații
  • zgâlținate
  • zgâlținatele
genitiv-dativ singular
  • zgâlținat
  • zgâlținatului
  • zgâlținate
  • zgâlținatei
plural
  • zgâlținați
  • zgâlținaților
  • zgâlținate
  • zgâlținatelor
vocativ singular
plural
Intrare: zgâlțâna
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâlțâna
  • zgâlțânare
  • zgâlțânat
  • zgâlțânatu‑
  • zgâlțânând
  • zgâlțânându‑
singular plural
  • zgâlțână
  • zgâlțânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâlțân
(să)
  • zgâlțân
  • zgâlțânam
  • zgâlțânai
  • zgâlțânasem
a II-a (tu)
  • zgâlțâni
(să)
  • zgâlțâni
  • zgâlțânai
  • zgâlțânași
  • zgâlțânaseși
a III-a (el, ea)
  • zgâlțână
(să)
  • zgâlțâne
  • zgâlțâna
  • zgâlțână
  • zgâlțânase
plural I (noi)
  • zgâlțânăm
(să)
  • zgâlțânăm
  • zgâlțânam
  • zgâlțânarăm
  • zgâlțânaserăm
  • zgâlțânasem
a II-a (voi)
  • zgâlțânați
(să)
  • zgâlțânați
  • zgâlțânați
  • zgâlțânarăți
  • zgâlțânaserăți
  • zgâlțânaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâlțână
(să)
  • zgâlțâne
  • zgâlțânau
  • zgâlțâna
  • zgâlțânaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâlțina
  • zgâlținare
  • zgâlținat
  • zgâlținatu‑
  • zgâlținând
  • zgâlținându‑
singular plural
  • zgâlțină
  • zgâlținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâlțin
(să)
  • zgâlțin
  • zgâlținam
  • zgâlținai
  • zgâlținasem
a II-a (tu)
  • zgâlțini
(să)
  • zgâlțini
  • zgâlținai
  • zgâlținași
  • zgâlținaseși
a III-a (el, ea)
  • zgâlțină
(să)
  • zgâlține
  • zgâlțina
  • zgâlțină
  • zgâlținase
plural I (noi)
  • zgâlținăm
(să)
  • zgâlținăm
  • zgâlținam
  • zgâlținarăm
  • zgâlținaserăm
  • zgâlținasem
a II-a (voi)
  • zgâlținați
(să)
  • zgâlținați
  • zgâlținați
  • zgâlținarăți
  • zgâlținaserăți
  • zgâlținaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâlțină
(să)
  • zgâlține
  • zgâlținau
  • zgâlțina
  • zgâlținaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțina
  • zgâținare
  • zgâținat
  • zgâținatu‑
  • zgâținând
  • zgâținându‑
singular plural
  • zgâțină
  • zgâținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțin
(să)
  • zgâțin
  • zgâținam
  • zgâținai
  • zgâținasem
a II-a (tu)
  • zgâțini
(să)
  • zgâțini
  • zgâținai
  • zgâținași
  • zgâținaseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțină
(să)
  • zgâține
  • zgâțina
  • zgâțină
  • zgâținase
plural I (noi)
  • zgâținăm
(să)
  • zgâținăm
  • zgâținam
  • zgâținarăm
  • zgâținaserăm
  • zgâținasem
a II-a (voi)
  • zgâținați
(să)
  • zgâținați
  • zgâținați
  • zgâținarăți
  • zgâținaserăți
  • zgâținaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțină
(să)
  • zgâține
  • zgâținau
  • zgâțina
  • zgâținaseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâlțăni
  • zgâlțănire
  • zgâlțănit
  • zgâlțănitu‑
  • zgâlțănind
  • zgâlțănindu‑
singular plural
  • zgâlțănă
  • zgâlțăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâlțăn
(să)
  • zgâlțăn
  • zgâlțăneam
  • zgâlțănii
  • zgâlțănisem
a II-a (tu)
  • zgâlțăni
(să)
  • zgâlțăni
  • zgâlțăneai
  • zgâlțăniși
  • zgâlțăniseși
a III-a (el, ea)
  • zgâlțănă
(să)
  • zgâlțăne
  • zgâlțănea
  • zgâlțăni
  • zgâlțănise
plural I (noi)
  • zgâlțănim
(să)
  • zgâlțănim
  • zgâlțăneam
  • zgâlțănirăm
  • zgâlțăniserăm
  • zgâlțănisem
a II-a (voi)
  • zgâlțăniți
(să)
  • zgâlțăniți
  • zgâlțăneați
  • zgâlțănirăți
  • zgâlțăniserăți
  • zgâlțăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâlțănă
(să)
  • zgâlțăne
  • zgâlțăneau
  • zgâlțăni
  • zgâlțăniseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțâna
  • zgâțânare
  • zgâțânat
  • zgâțânatu‑
  • zgâțânând
  • zgâțânându‑
singular plural
  • zgâțână
  • zgâțânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțân
(să)
  • zgâțân
  • zgâțânam
  • zgâțânai
  • zgâțânasem
a II-a (tu)
  • zgâțâni
(să)
  • zgâțâni
  • zgâțânai
  • zgâțânași
  • zgâțânaseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțână
(să)
  • zgâțâne
  • zgâțâna
  • zgâțână
  • zgâțânase
plural I (noi)
  • zgâțânăm
(să)
  • zgâțânăm
  • zgâțânam
  • zgâțânarăm
  • zgâțânaserăm
  • zgâțânasem
a II-a (voi)
  • zgâțânați
(să)
  • zgâțânați
  • zgâțânați
  • zgâțânarăți
  • zgâțânaserăți
  • zgâțânaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțână
(să)
  • zgâțâne
  • zgâțânau
  • zgâțâna
  • zgâțânaseră
zgâlțăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sgâlțâna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zgâlțâna, zgâlțânverb

etimologie:
  • cf. zgâlțâi, hâțâna DEX '09 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.