2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.

ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.

zgâlțâi [At: LB / V: (îrg) ~ia, ~țăi (S și: sgâlțăi), (înv) ~ția, ~ții, ~ârțui, ~âțăia, ~âțui, ~țini, zgălțăi, (reg) ~țui, ~âțâi, ~âțâia, zguțăi, zguțâi, zguțui, ~âțăi] 1-2 vtr A (se) zgudui (1-2). 3-4 vtr (Îvr; d. pământ) A (se) cutremura (7-8). 5 vt (Îvr; c. i. un recipient) A clătina (2). 6-7 vt (C. i. oameni sau părți ale corpului lor) A zgudui (18-19). 8-9 vtrr (Reg) A (se) trage de păr. 10 vi (Reg; d. dinți) A clănțăni (1). 11 vt (D. frig, boli, emoții etc.) A zgudui (20). 12 vt (Fam; fig) A înfiora. 13 vt (Fam; fig) A critica sever.

zgîlțîi vb. IV. 1 tr., refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) cutremura, a (se) zgudui, (pop) a zgîlțîna, (reg.) zgîcina. Întîi am rîs de se zgîlțîia patul cu mine, pe urmă am plîns cu lacrimi (MIR). ♦ (tr.; compl. indică recipiente) A clătina. A zgîlțîit sticla și a vărsat din vin. 2 tr., refl. A (se) agita, a (se) mișca brusc și repetat, într-o parte și în alta. Muierea asta mă tot întreba și mă zgîlțîia, că nu iau ceva în gură? (PRED.). ◊ (urmat de determ. introduse prin prep. „de” sau „din”) Am început s-o zgîlțîi de umeri.(refl.) A face mișcări involuntare, rapide și repetate din cauza frigului, a bolii, a emoției. Se zgîlțîia din cauza temperaturii. ♦ Fig. (fam.; tr.) A înfiora de groază. S-a întîmplat apoi un lucru care l-a zgîlțîit cumplit (LĂNCR.). 3 tr. Fig. (fam.) A certa aspru, a critica sever. Să știi că l-am zgîlțîit bine. I-am spus că-i un dobitoc (H. LOV.). • prez.ind. zgîlțîi, (înv) -iesc. și (înv) zgîlțîia vb. I. /form. expr.

arată toate definițiile

Intrare: zgâțuit
zgâțuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgâțuit
  • zgâțuitul
  • zgâțuitu‑
  • zgâțui
  • zgâțuita
plural
  • zgâțuiți
  • zgâțuiții
  • zgâțuite
  • zgâțuitele
genitiv-dativ singular
  • zgâțuit
  • zgâțuitului
  • zgâțuite
  • zgâțuitei
plural
  • zgâțuiți
  • zgâțuiților
  • zgâțuite
  • zgâțuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zgâlțâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâlțâi
  • zgâlțâire
  • zgâlțâit
  • zgâlțâitu‑
  • zgâlțâind
  • zgâlțâindu‑
singular plural
  • zgâlțâie
  • zgâlțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâlțâi
(să)
  • zgâlțâi
  • zgâlțâiam
  • zgâlțâii
  • zgâlțâisem
a II-a (tu)
  • zgâlțâi
(să)
  • zgâlțâi
  • zgâlțâiai
  • zgâlțâiși
  • zgâlțâiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâlțâie
(să)
  • zgâlțâie
  • zgâlțâia
  • zgâlțâi
  • zgâlțâise
plural I (noi)
  • zgâlțâim
(să)
  • zgâlțâim
  • zgâlțâiam
  • zgâlțâirăm
  • zgâlțâiserăm
  • zgâlțâisem
a II-a (voi)
  • zgâlțâiți
(să)
  • zgâlțâiți
  • zgâlțâiați
  • zgâlțâirăți
  • zgâlțâiserăți
  • zgâlțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâlțâie
(să)
  • zgâlțâie
  • zgâlțâiau
  • zgâlțâi
  • zgâlțâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțâi
  • zgâțâire
  • zgâțâit
  • zgâțâitu‑
  • zgâțâind
  • zgâțâindu‑
singular plural
  • zgâțâie
  • zgâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțâi
(să)
  • zgâțâi
  • zgâțâiam
  • zgâțâii
  • zgâțâisem
a II-a (tu)
  • zgâțâi
(să)
  • zgâțâi
  • zgâțâiai
  • zgâțâiși
  • zgâțâiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțâie
(să)
  • zgâțâie
  • zgâțâia
  • zgâțâi
  • zgâțâise
plural I (noi)
  • zgâțâim
(să)
  • zgâțâim
  • zgâțâiam
  • zgâțâirăm
  • zgâțâiserăm
  • zgâțâisem
a II-a (voi)
  • zgâțâiți
(să)
  • zgâțâiți
  • zgâțâiați
  • zgâțâirăți
  • zgâțâiserăți
  • zgâțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțâie
(să)
  • zgâțâie
  • zgâțâiau
  • zgâțâi
  • zgâțâiseră
sgâlțâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțui
  • zgâțuire
  • zgâțuit
  • zgâțuitu‑
  • zgâțuind
  • zgâțuindu‑
singular plural
  • zgâțuie
  • zgâțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțui
(să)
  • zgâțui
  • zgâțuiam
  • zgâțuii
  • zgâțuisem
a II-a (tu)
  • zgâțui
(să)
  • zgâțui
  • zgâțuiai
  • zgâțuiși
  • zgâțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțuie
(să)
  • zgâțuie
  • zgâțuia
  • zgâțui
  • zgâțuise
plural I (noi)
  • zgâțuim
(să)
  • zgâțuim
  • zgâțuiam
  • zgâțuirăm
  • zgâțuiserăm
  • zgâțuisem
a II-a (voi)
  • zgâțuiți
(să)
  • zgâțuiți
  • zgâțuiați
  • zgâțuirăți
  • zgâțuiserăți
  • zgâțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțuie
(să)
  • zgâțuie
  • zgâțuiau
  • zgâțui
  • zgâțuiseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțâni
  • zgâțânire
  • zgâțânit
  • zgâțânitu‑
  • zgâțânind
  • zgâțânindu‑
singular plural
  • zgâțână
  • zgâțâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțân
(să)
  • zgâțân
  • zgâțâneam
  • zgâțânii
  • zgâțânisem
a II-a (tu)
  • zgâțâni
(să)
  • zgâțâni
  • zgâțâneai
  • zgâțâniși
  • zgâțâniseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțână
(să)
  • zgâțâne
  • zgâțânea
  • zgâțâni
  • zgâțânise
plural I (noi)
  • zgâțânim
(să)
  • zgâțânim
  • zgâțâneam
  • zgâțânirăm
  • zgâțâniserăm
  • zgâțânisem
a II-a (voi)
  • zgâțâniți
(să)
  • zgâțâniți
  • zgâțâneați
  • zgâțânirăți
  • zgâțâniserăți
  • zgâțâniseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțână
(să)
  • zgâțâne
  • zgâțâneau
  • zgâțâni
  • zgâțâniseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgârțui
  • zgârțuire
  • zgârțuit
  • zgârțuitu‑
  • zgârțuind
  • zgârțuindu‑
singular plural
  • zgârțuie
  • zgârțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgârțui
(să)
  • zgârțui
  • zgârțuiam
  • zgârțuii
  • zgârțuisem
a II-a (tu)
  • zgârțui
(să)
  • zgârțui
  • zgârțuiai
  • zgârțuiși
  • zgârțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zgârțuie
(să)
  • zgârțuie
  • zgârțuia
  • zgârțui
  • zgârțuise
plural I (noi)
  • zgârțuim
(să)
  • zgârțuim
  • zgârțuiam
  • zgârțuirăm
  • zgârțuiserăm
  • zgârțuisem
a II-a (voi)
  • zgârțuiți
(să)
  • zgârțuiți
  • zgârțuiați
  • zgârțuirăți
  • zgârțuiserăți
  • zgârțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgârțuie
(să)
  • zgârțuie
  • zgârțuiau
  • zgârțui
  • zgârțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgâlțâi zgâțâi sgâlțâi zgâțui zgâțâni zgârțui

  • 1. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.1. tranzitiv A face să se zgâlțâie.
      surse: NODEX

etimologie: