2 intrări

O definiție


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGÂȚINÍ, zgấțin, vb. IV. (Var.) A (se) zgâlțâi. (cf. zgâlțâi)

Intrare: zgâținit
zgâținit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgâținit
  • zgâținitul
  • zgâținitu‑
  • zgâțini
  • zgâținita
plural
  • zgâținiți
  • zgâținiții
  • zgâținite
  • zgâținitele
genitiv-dativ singular
  • zgâținit
  • zgâținitului
  • zgâținite
  • zgâținitei
plural
  • zgâținiți
  • zgâținiților
  • zgâținite
  • zgâținitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zgâțini
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțini
  • zgâținire
  • zgâținit
  • zgâținitu‑
  • zgâținind
  • zgâținindu‑
singular plural
  • zgâțină
  • zgâținiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțin
(să)
  • zgâțin
  • zgâțineam
  • zgâținii
  • zgâținisem
a II-a (tu)
  • zgâțini
(să)
  • zgâțini
  • zgâțineai
  • zgâținiși
  • zgâținiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțină
(să)
  • zgâține
  • zgâținea
  • zgâțini
  • zgâținise
plural I (noi)
  • zgâținim
(să)
  • zgâținim
  • zgâțineam
  • zgâținirăm
  • zgâținiserăm
  • zgâținisem
a II-a (voi)
  • zgâținiți
(să)
  • zgâținiți
  • zgâțineați
  • zgâținirăți
  • zgâținiserăți
  • zgâținiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțină
(să)
  • zgâține
  • zgâțineau
  • zgâțini
  • zgâținiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)