ZGÎRCENIE, zgîrcenii, s. f. Însușirea de a fi zgîrcit; avariție, calicie. A fost socotit printre oamenii cei mai bogați. Zgîrcenia lui a rămas proverbială. REBREANU, R. I 54. Era foarte iubitor de aur împăratul acela, și se-mpînzise pomina-n lume despre grozava lui zgîrcenie. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. ◊ Fig. Astfel vedem fiarele cele mai rele supuse la o lege ce regulează cu mare zgîrcenie reproducția lor. BOLINTINEANU, O. 414.