ZERO, zerouri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; nulă. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru, a face să fie neglijabil. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi. ♦ Spec. Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. 4. (Lingv.) Desinență (sau sufix) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. – Din fr. zéro.

+zero¹ num. (~ lei și ~ bani)

zero. Semnul corespunzător 0, cu unele modificări de grafie sau adausuri, comportă semnificații diferite: 1. Coardă* liberă (z. alungit). 2. Flajeolet (1) natural (z rotund, minuscula „o”, sau cerculeț). 3. Daumen* (z. cu o liniuță în partea inferioară). 4. Loc. neacomp. acordic în cifrajul* basului continuu*. Sin.: tasto solo*. 5. Acord* micșorat* în teoria armonică a lui G. Weber (un z. mic, înaintea și deasupra unei litere minuscule; ex. °c = c – es – ges). 6. Acord minor* cu terță* și cvintă*, considerând descendentă (Moll unter) construcția acordului de la sunetul principal aflat în partea superioară (ex. °e = e – c – A), în cifrajul armonic din teoria Oettingen-Riemann. Ținând seama de conceperea tradițională a sunetului principal ca sunet fundamental (inferior), se întâlnește și desemnarea ascendentă a acordului minor (ex. °a = A – c – e). 7. Acord minor, pe treptele* principale, în cifrajul funcțiilor (I, 1) riemanniene (un z. înaintea și deasupra majusculei; ex. °T, °S, °D).

ZERO s. (MAT.) nulă.

zero s. v. NULITATE.

ZERO s. (MAT.) nulă.

ZERO s. v. nulitate.

zero, pl. zerouri

zero s. n., art. zeroul; pl. zerouri

zero s. n., art. zeroul; pl. zerouri

zero² s. n., art. zeroul; pl. zerouri

zero [At: I. GOLESCU, C. / V: (fam) ~ru / A și: zero / Pl: ~uri și (rar) ~ruri / E: fr zéro] 1-3 nc Număr care, singur, începe șirul numerelor naturale reprezentând o cantitate vidă (sau după alt număr, mărește de zece ori valoarea acestuia, sau într-o fracție zecimală, micșorează de zece ori valoarea numărului care urmează după el) Si: (înv) nulă (1). 4 a (Lin; îs) Desinență (sau sufix) ~ Absență a unui afix gramatical la o formă flexionară care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, tocmai prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. 5-6 av, a (Îs) Tuns (numărul) ~ Tuns cât mai scurt posibil. 7 nc (Fam; îlav) ~ lei (sau bani) Nimic. 8-9 sn, a (Spc; fig) (Punct, linie, semn) care servește ca punct de origine a unei scări indicând (la un instrument) valorile unei anumite mărimi. 10 sn (Spc) Grad de temperatură fixat (în sistemul Réaumur și Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. 11 sn (Îs) ~ absolut Temperatură de minus 273,18 grade Celsius, considerată ca cea mai joasă temperatură posibilă, la care mișcarea moleculară care produce căldura încetează. 12 sn (Îs) ~ fiziologic Temperatura la care un corp încetează orice reacție de răspuns la un stimul termic. 13-14 nc (Îe) A (se) reduce la ~ A (se) reduce total importanța unui lucru, unei acțiuni etc. 15-16 nc (Îae) A (se) transforma în nimic. 17 sn (Fig; mai ales în legătură cu verbul „a fi”) Ființă, lucru, vorbă, faptă etc. fără nici o valoare, fără nici un merit. 18 sn Semn grafic care reprezintă numărul zero (1). 19 sn (Pex) Figură în forma acestui semn. 20 sm (Fig) Om de nimic Si: nulitate.

zeru nc, sn vz zero

*zéro n., pl. zérurĭ (fr. zéro, d. it. zero, maĭ vechĭ zéfiro, d. ar. șifr [ca lira din livra, livră], tradus după indianu sûnya, deșert, vid. V. cifră). Aritm. Nulă, un semn (de forma litereĭ O) care n’are nicĭ o valoare singur, dar, pus după altă cifră, o mărește de zece orĭ. Fig. Om nul. A reduce la zero, a reduce la nimic, a desființa. Fig. Temperatura la care se topește gheața orĭ îngheață apa: la zero grade. – Ĭohan Tropfe (Geschichte der Elementar-Mathematik, vol. I) dă etim. de maĭ sus și zice că Leonardo Pisano (pe la 1180-1250) a latinizat cuvîntu scriind zephirum, ĭar Ĭordanus Nemorarius († 1237) și alțiĭ, anonimĭ, aŭ uzitat forma cifra. De aci fr. chiffre (într’un ms. de la 1356 și’n cartea luĭ Nicolas Chuquet, le Triparty, din 1434) cu înț. de „zero”. – În Italia apare zero. De aicĭ pătrunde în cărțile tipărite (ca la Calandri, în 1491, și la Luca Bacioli). Apoĭ fu adoptat de Francejĭ ca să deosebească chiffre de zero. Dar chear la 1611, 1634, 1643, și chear la Euler, 1783, și la Gauss, 1789, cifra înseamnă „zero”. – În seculu 12 apare nulla în traducerĭ după arabă și e uzitat de Chuquet în 1484 și’ntr’un ms. german anonim din 1488. – În sec. 16 Germaniĭ zic null. Tartaglia (1499-1557) zice: circolo, cifra, zero, nulla. – La noĭ, Asachi zice nulă și (maĭ rar) zero. – Decĭ, din ar. al-șifr (al art.) vine și cifră, și zero.

zero n. 1. semn aritmetic (0) care prin sine însuș n’are nicio valoare dar multiplică cu 10 cifra din stânga sa; 2. fig. om fără niciun merit, cu totul nul; 3. grad de temperatură ce corespunde la temperatura gheței topite și este indicat cu un 0 pe termometru.

ZERO² zerouri n. 1) Număr constând din zero unități. 2) Cifra 0. 3) Obiect marcat cu această cifră. 4) Valoare într-un sistem de măsurare de la care pornesc în sensuri opuse gradațiile semnificative. ◊ ~ absolut temperatură de minus 273 °C considerată ca cea mai joasă. 5) fig. Om de nimic; persoană nulă; nulitate. /<fr. zéro

ZERO¹ zerouri n. Număr reprezentând diferența dintre două numere naturale egale (unu minus unu; doi minus doi etc.). ◊ A reduce (ceva) la ~ a reduce complet importanța unui lucru. /<fr. zéro

ZERO s. n. 1. număr în sistemul numeric înainte de unu. ◊ simbol numeral (0), care, pus la dreapta unei cifre, îi mărește valoarea de zece ori. 2. (fig.) om de nimic; nulitate. 3. valoarea unei mărimi de la care se începe măsurarea acelei mărimi. ◊ (adj.; despre afixe, desinențe) care lipsește, dar constituie o marcă tocmai prin absență. (< fr. zéro)

ZERO s.n. 1. Număr situat în sistemul numerației înainte de unu. ♦ Semn cifric, care, pus la dreapta unei cifre, îi mărește valoarea de zece ori. 2. (Fig.) Om de nimic; nulitate. 3. Valoarea unei mărimi de la care se începe măsurarea acelei mărimi. [Pl. -rouri, -ruri. / < fr. zéro, it. zero < ar. sifr – gol, nimic].

ZERO, zerouri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, se află înainte de unu și care se indică prin cifra 0. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru. ♦ Cifră reprezentînd numărul de mai sus, pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Fig. Om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. – Fr. zéro (< it.).

ZERO, zerouri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; nulă. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru, a face să fie neglijabil. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi. ♦ Spec. Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. 4. (Lingv.) Desinență (sau sufix) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. – Din fr. zéro.

zero num.card., s.n. I num.card. 1 (mat.) Număr întreg care este situat în numărătoare înaintea lui unu, reprezentînd o cantitate vidă (egal ca valoare cu diferența a două numere naturale egale între ele), care, pus la dreapta altei cifre, îi mărește valoarea de zece ori, iar, într-o fracție zecimală, micșorează de zece ori valoarea numărului (sau numerelor) care urmează după el și care se indică prin cifra 0; numărul abstract corespunzător; nulă. Unu minus unu fac zero. ◊ (adj.) Ai zero motive pentru a refuza o astfel de ofertă! ∆ (lingv.) Desinență (sau sufix) zero = absență a unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, tocmai prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. Meridian zero v. meridian. Seria zero v. serie. ∆ Loc.adj. Tuns (numărul) zero = (despre oameni) care este tuns cît mai scurt posibil. ∆ Expr. (fam.) Zero lei, zero bani = nimic. ∆ (subst.) Cifra e urmată de zerouri. ∆ Expr. A reduce (ceva) la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru, a neglija sau a face să devină neglijabil ceva. ♦ Fig. (subst.; mai ales în legătură cu vb. „a fi”) Ființă, lucru, faptă, vorbă fără nici o valoare, fără nici un merit; nulitate. Sînt un zero în socotelile acestei lumi (VIN.). ♦ Spec. (și subst. n.) (Punct, linie, semn) care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se exprimă valorile unei mărimi. ♦ Spec. (subst. n.) Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Celsius, Réaumur) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut v. absolut. II s.n. Semn grafic care reprezintă numărul zero; ext. desen, figură în forma acestui semn. Zerourile lui erau mai mari decît celelalte cifre scrise pe tablă. • pl. -uri. /<fr. zéro, it. zero; cf. ar. sifr „gol, nimic”.

zero-zero expr. closet.