O definiție pentru zenc


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZENC, zéncuri, s. n. Butoi, bazin de tăbăcire. (din germ. Versenk)

Intrare: zenc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zenc
  • zencul
  • zencu‑
plural
  • zencuri
  • zencurile
genitiv-dativ singular
  • zenc
  • zencului
plural
  • zencuri
  • zencurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)