O definiție pentru zenc
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZENC, zencuri, s. n. Butoi, bazin de tăbăcire. (din germ. Versenk)
Intrare: zenc
zenc substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)