18 definiții pentru zămislire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂMISLIRE, zămisliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.

zămislire sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 25r/17 / V: (înv) zem~, zimi~, (reg) ~mușl~, zemușl~ / Pl: ~ri / E: zămisli] (Îrg) 1 Procreare. 2 Naștere. 3 (Fig) Creare (1). 4 (Fig) Formare (1). 5 (Fig) Înmulțire.

zămislire s.f. (înv., pop.) Acțiunea de a (se) zămisli și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zămisli.

ZĂMISLIRE, zămisliri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.

ZĂMISLIRE, zămisliri, s. f. (Învechit și arhaizant) Acțiunea de a zămisli; concepere; reproducere, înmulțire, naștere. E oare indiferent dacă muma omului, pînă la zămislire și după ea, a trăit în aer curat, în belșug, iubind pe bărbatul său, ori a trăit în societatea capitalista ca proletară, lucrînd 16 ore pe zi în mine de cărbuni...? GHEREA, ST. CR. II 17. Dobitoace toate... Cătră zămisliri și creșteri se văd din fire silite. CONACHI, P. 295. Fig. Iubire, sete de viață. Tu faci să circule în lume Puterea ta de zămislire Și miliardele de forme De-a lungul vremii să se-nșire. VLAHUȚĂ, O. A. I 59.

ZĂMISLIRE, zămisliri, s. f. (Înv. și arh.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire.

zămislire f. 1. acțiunea de a zămisli; 2. Zămislirea sfântului Ioan, sărbătoare ce cade pe ziua de 23 Septemvrie.

zămislire f. Acțiunea de a zămisli. Zămislirea sfîntuluĭ Ĭon, o sărbătoare la 23 Septembre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zămislire (pop.) s. f., g.-d. art. zămislirii; pl. zămisliri

zămislire (pop.) s. f., g.-d. art. zămislirii; pl. zămisliri

zămislire s. f., g.-d. art. zămislirii; pl. zămisliri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂMISLIRE s. v. concepere, concepție, naștere, parturiție, procreare, procreație.

zămislire s. v. CONCEPERE. CONCEPȚIE. NAȘTERE. PARTURIȚIE. PROCREARE. PROCREAȚIE.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

zămislire, zămisliri s. f. Concepere, naștere. ◊ Neprihănita zămislire = dogmă a Bis. catolice formulată de papa Pius IX la 8 decembrie 1854 și reluată de Conciliul Vatican II în 1964 (Immaculata conceptio), potrivit căreia Fecioara Maria a fost zămislită și s-a născut fără păcatul strămoșesc. – Din zămisli.

Intrare: zămislire
zămislire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zămislire
  • zămislirea
plural
  • zămisliri
  • zămislirile
genitiv-dativ singular
  • zămisliri
  • zămislirii
plural
  • zămisliri
  • zămislirilor
vocativ singular
plural
zămușlire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zimislire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zemușlire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zemislire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zămislire, zămislirisubstantiv feminin

    • format_quote E oare indiferent dacă muma omului, pînă la zămislire și după ea, a trăit în aer curat, în belșug, iubind pe bărbatul său, ori a trăit în societatea capitalistă ca proletară, lucrînd 16 ore pe zi în mine de cărbuni...? GHEREA, ST. CR. II 17. DLRLC
    • format_quote Dobitoace toate... Cătră zămisliri și creșteri se văd din fire silite. CONACHI, P. 295. DLRLC
    • format_quote figurat Iubire, sete de viață. Tu faci să circule în lume Puterea ta de zămislire Și miliardele de forme De-a lungul vremii să se-nșire. VLAHUȚĂ, O. A. I 59. DLRLC
etimologie:
  • vezi zămisli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.