ZĂITIN, (2) zăitinuri, s. n. (Reg.) 1. Untdelemn; ulei. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. 2. (La pl.) Sorturi de ulei. – Din sb. zejtin.

zăitin sn [At: CADE / V: zei~ / Pl: ? / E: srb zejtin] 1 (Ban) Untdelemn. 2 (înv; îe) A fi ~ pe apă A fî învingător. 3 (înv; îae) A fi nevinovat. 4 (Reg) Ulei de ricin. 5 (Reg) Ulei de in.

zăitin s.n. (reg.) Untdelemn, ulei. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a fi învingător, biruitor. • pl. -uri. /<srb. zejtin.

ZĂITIN, zăitinuri, s. n. (Reg.) Untdelemn; ulei. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. – Din scr. zejtin.

ZĂITIN, zăitinuri, s. n. (Regional) Untdelemn; ulei. Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a birui, a învinge. Să nu poftiți să fiți pretutindenea zăitin pre apă. ȚICHINDEAL, F. 266.

ZĂITIN, zăitinuri, s. n. (Reg.) Untdelemn. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. – Sb. zejtin (< tc.).

zăĭtín n., pl. urĭ (sîrb. bg. turc. zeĭtin, d. ar. zeĭtun, id.). Ban. Unt-de-lemn.

zeitin sn vz zăitin

zăitin (reg.) (desp. zăi-) s. n., (sorturi) pl. zăitinuri

zăitin (reg.) (zăi-; s. n., (sorturi) pl. zăitinuri

zăitin s. n. (sil. zăi-), (sorturi) pl. zăitinuri

zăitin s. n. (sil. zăi-), (sorturi) pl. zăitinuri

ZĂITIN s. v. ulei, untdelemn.

zăitin s. v. ULEI. UNTDELEMN.

zăitin s. n. – Untdelemn. Sb. zejtin (Tiktin). În Banat.