2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificat, ~ă a [At: GHICA, S. 143 / P: ze-i~ / Pl: ~ați, ~e / E: zeifica] 1 Trecut în rândul zeilor1 (1). 2 Considerat ca zeu1 (1) Si: deificat2 (1), divinizat (4), idolatrizat. 3 (Rar; fig) Adorat (1).

zeificat, -ă adj. (despre obiecte, ființe, fenomene) Căruia i s-a atribuit putere divină; care a fost trecut în rîndul zeilor. Profetul dac zeificat a descins în infern (PER.). • sil. ze-i-. pl. -ți, -te. /v. zeifica.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZEIFICÁT adj. deificat, divinizat, (înv.) îndumnezeit, înzeit. (Pământean ~.)

ZEIFICAT adj. deificat, divinizat, (înv.) îndumnezeit, înzeit. (Pămîntean ~.)

Intrare: zeificată
zeificată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zeificat
zeificat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeificat
  • zeificatul
  • zeificatu‑
  • zeifica
  • zeificata
plural
  • zeificați
  • zeificații
  • zeificate
  • zeificatele
genitiv-dativ singular
  • zeificat
  • zeificatului
  • zeificate
  • zeificatei
plural
  • zeificați
  • zeificaților
  • zeificate
  • zeificatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zeificat

etimologie:

  • vezi zeifica
    surse: DEX '98 DEX '09