2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEIFICÁRE, zeificări, s. f. Acțiunea de a zeifica, deificare. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificare sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ze-i~ / Pl: ~cări / E: zeifica] 1 Trecere a cuiva în rândul zeilor1 (1) Si: zeifacere (1), zeificație (1). 2 Atribuire unei ființe sau unui lucru a unei puteri de zeu1 Si: deificare (3), (îvr) deifacere (3) divinizare (3), idolatrizare, (înv) îndumnezeire, zeificație (2), (îvr) zeifacere (2). 3 (Fig) Adorare (1).

zeificare s.f Acțiunea de a zeifica și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. zeifica.

ZEIFICÁRE, zeificări, s. f. Acțiunea de a zeifica; deificare. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeifica vt [At: PONTBRIANT, D. / P: ze-i~ / Pzi: zeific / E: zeu + -ifica cf fr déifier] 1 A trece pe cineva în rândul zeilor (1). 2 A atribui unei ființe sau unui lucru putere de zeu (1) Si: (liv) a deifica (2), (îvr) a deiface (2), a diviniza (4). 3 A considera pe cineva ca divinitate Si: (liv) a deiface (1), a deifica (1) a diviniza (3), a idolatriza, (înv) a îndumnezei. 4 (Rar; fig) A adora (1).

zeifica vb. I. tr. A trece pe cineva în rîndul zeilor; a atribui unei ființe sau unui lucru putere de zeu; a deifica, a diviniza. • sil. ze-i-, prez.ind. zeific, /zeu + -ifica, după fr. déifier, lat. deificare.

ZEIFICÁ vb. tr. a deifica. (după deifica)

A ZEIFICÁ zeífic tranz. 1) (persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. 2) (ființe) A trece în rândul zeităților; a diviniza; a deifica; a idolatriza; a apoteoza. [Sil. ze-i-] /Din zeu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zeificáre s. f. (sil. ze-i-), g.-d. art. zeificării, pl. zeificări

zeificá vb. índ. prez. 1 sg. zeífic, 3 sg. și pl. zeífică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZEIFICÁRE s. deificare, divinizare, (înv.) îndumnezeire. (~ unui muritor.)

ZEIFICARE s. deificare, divinizare, (înv.) îndumnezeire. (~ unui muritor.)

ZEIFICÁ vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.)

ZEIFICA vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.)

Intrare: zeificare
zeificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeificare
  • zeificarea
plural
  • zeificări
  • zeificările
genitiv-dativ singular
  • zeificări
  • zeificării
plural
  • zeificări
  • zeificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: zeifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zeifica
  • zeificare
  • zeificat
  • zeificatu‑
  • zeificând
  • zeificându‑
singular plural
  • zeifică
  • zeificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zeific
(să)
  • zeific
  • zeificam
  • zeificai
  • zeificasem
a II-a (tu)
  • zeifici
(să)
  • zeifici
  • zeificai
  • zeificași
  • zeificaseși
a III-a (el, ea)
  • zeifică
(să)
  • zeifice
  • zeifica
  • zeifică
  • zeificase
plural I (noi)
  • zeificăm
(să)
  • zeificăm
  • zeificam
  • zeificarăm
  • zeificaserăm
  • zeificasem
a II-a (voi)
  • zeificați
(să)
  • zeificați
  • zeificați
  • zeificarăți
  • zeificaserăți
  • zeificaseți
a III-a (ei, ele)
  • zeifică
(să)
  • zeifice
  • zeificau
  • zeifica
  • zeificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zeificare

etimologie:

  • vezi zeifica
    surse: DEX '98 DEX '09

zeifica

etimologie:

  • zeu (după deifica)
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX