2 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-.Var.: ziafet, zaifet s. n.] – Din tc. ziyāfet.

zaiafet sn [At: AMIRAS, LET2. III, 172 / Pl: ~uri / V: (reg) zaf~, (înv; fam) ~ifet, (înv) zăefet, zăfet, zăifet, zeafet, zeefet, zeifet, ziafet, ziiafet / E: tc ziyafet] 1 (Pfm) Chef mare (cu lăutari) Si: chiolhan, ospăț. 2 (Înv; irn) Bătaie (1). 3 (Îvr; pcf) Bufet (2).

zaiafet s.n. (pop.; fam.) Petrecere, chef mare (cu lăutari). Acestuia i se năzărise să facă zaiafet cu nevestele de boieri (PER.). • sil. za-ia-. pl. -uri. și ziafet, zaifet s.n. /<tc. ziyāfet.

ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-.Var.: ziafet, zaifet s. n.] – Din tc. ziyäfet.

ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. (Turcism) Petrecere (cu mîncare, băutură și lăutari); chef, ospăț. Hai la Alviță acasă! O să fie zaiafet mare. STANCU, D. 170. O altă trăsură se oprește peste drum. «Aha, și-au adus mosafiri. Au zaiafet», și-a spus țața Niculina foarte mirată. PAS, Z. I 88. Trei zile și trei nopți d-a rîndul fu veselie și zaiafet în tot cuprinsul împărăției, de bucurie c-a scăpat de zmeu. POPESCU, B. II 80. Porunci numaidecît să se întindă mese, să ospăteze pe turcul ciorbagiu. Ce mai zaiafet, ce mai chiloman... ce mai cîntece. ȘEZ. XII 38. – Variante: zaifet (M. I. CARAGIALE, C. 24, G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 111, ALECSANDRI, T. I 310), ziafet (CARAGIALE, P. 83, GHICA, S. A. 58, ALECSANDRI, T. 1248) s. n.

ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari). [Var.: ziafet, zaifet s. n.] – Tc. ziyafet.

ZAIAFET ~uri n. Petrecere mare cu mulți oaspeți și cu lăutari; chef; banchet. /<turc. ziyafet

ZAIFET s. n. v. zaiafet.

ZIAFET s. n. v. zaiafet.

ZĂIAFET s.n. (Mold.) Chef mare, petrecere (cu lăutari); banchet, ospăț. Făcînd un zăfet foarte frumos cu fel de fel de musici. PSEUDO-AMIRAS. M-au poftit Namahrim să-m facă a doi zi zăiafet. H 1771, 88r. Orice nuntă sau zăiefet se făcea, trebuia să margă. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. NECULCE; H 1771, 98r; H 17793, 77r, 81r. Variante: zăfet (PSEUDO-AMIRAS), zăifet (H 17792, 77r), zeiefet (NECULCE), ziefet (H 1771, 98r). Etimologie: tc. ziyafet. Cf. tefericie, vigășag, zăbavă, zefchi.

zaifet n. V. ziafet: la nunți ce de mai zaifeturi! AL.

ziafet n. petrecere cu ospețe: după nuntă alte ziafeturi POP. [Turc. ZYIAFET, ospăț].

ză(e)fét, V. ziafet[1]. modificată

  1. În original zieaft, evident greșit. — LauraGellner

ziafét n., pl. urĭ și e (exact ziĭafet, d. turc. ar. ziĭafet, ospitalitate). Fam. Chef, ospăț cu mare veselie. – Și zaĭafet. Vechĭ și zaĭ-, zee-, zăe- și zăfet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zaiafet (pop., fam.) (desp. -ia-) s. n., pl. zaiafeturi

zaiafet (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiafeturi

zaiafet s. n. (sil. -ia-), pl. zaiafeturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZAIAFET s. v. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.

zaiafet s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂȚ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ziafet (-turi), s. n. – Chef, ospăț, chiohan. – Var. zai(a)fet. Mr. ziafete, megl. ziafet. Tc. (arab.) ziyafet (Roesler 592; Șeineanu, II, 389), cf. ngr. ζιαφέτι, alb., bg., sb. ziafet.

Intrare: zaiafet
  • silabație: za-ia-fet info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaiafet
  • zaiafetul
  • zaiafetu‑
plural
  • zaiafeturi
  • zaiafeturile
genitiv-dativ singular
  • zaiafet
  • zaiafetului
plural
  • zaiafeturi
  • zaiafeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ziafet
  • ziafetul
  • ziafetu‑
plural
  • ziafeturi
  • ziafeturile
genitiv-dativ singular
  • ziafet
  • ziafetului
plural
  • ziafeturi
  • ziafeturilor
vocativ singular
plural
ziiafet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zeifet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zeafet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zăifet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaifet
  • zaifetul
  • zaifetu‑
plural
  • zaifeturi
  • zaifeturile
genitiv-dativ singular
  • zaifet
  • zaifetului
plural
  • zaifeturi
  • zaifeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeefet
  • zeefetul
  • zeefetu‑
plural
  • zeefeturi
  • zeefeturile
genitiv-dativ singular
  • zeefet
  • zeefetului
plural
  • zeefeturi
  • zeefeturilor
vocativ singular
plural
zăfet1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăfet
  • zăfetul
  • zăfetu‑
plural
  • zăfeturi
  • zăfeturile
genitiv-dativ singular
  • zăfet
  • zăfetului
plural
  • zăfeturi
  • zăfeturilor
vocativ singular
plural
zăfet2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăfet
  • zăfetul
  • zăfetu‑
plural
  • zăfete
  • zăfetele
genitiv-dativ singular
  • zăfet
  • zăfetului
plural
  • zăfete
  • zăfetelor
vocativ singular
plural
zăefet1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăefet
  • zăefetul
  • zăefetu‑
plural
  • zăefeturi
  • zăefeturile
genitiv-dativ singular
  • zăefet
  • zăefetului
plural
  • zăefeturi
  • zăefeturilor
vocativ singular
plural
zăefet2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăefet
  • zăefetul
  • zăefetu‑
plural
  • zăefete
  • zăefetele
genitiv-dativ singular
  • zăefet
  • zăefetului
plural
  • zăefete
  • zăefetelor
vocativ singular
plural
Intrare: zăiafet
zăiafet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zaiafet, zaiafeturisubstantiv neutru

  • 1. popular familiar Chef (petrecere) mare (cu mâncare, băutură și lăutari). DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Hai la Alviță acasă! O să fie zaiafet mare. STANCU, D. 170. DLRLC
    • format_quote O altă trăsură se oprește peste drum. «Aha, și-au adus mosafiri. Au zaiafet», și-a spus țața Niculina foarte mirată. PAS, Z. I 88. DLRLC
    • format_quote Trei zile și trei nopți d-a rîndul fu veselie și zaiafet în tot cuprinsul împărăției, de bucurie c-a scăpat de zmeu. POPESCU, B. II 80. DLRLC
    • format_quote Porunci numaidecît să se întindă mese, să ospăteze pe turcul ciorbagiu. Ce mai zaiafet, ce mai chiloman... ce mai cîntece. ȘEZ. XII 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.