2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

zeflemist, ~ă [At: DDRF / Pl: ~iști, ~e / E: zeflemea + -ist] 1-2 smf, a (Persoană) care ironizează Si: batjocoritor (1-2), împungător, înțepător, șfichiuitor, urzicător, zeflemitor (1-2), (rar) ironist, zeflemisitor (1-2), (liv) persiflant, persiflator, (înv) batjocoros (1-2). 3 a (D. creații sau manifestări ale omului) Care reflectă o atitudine plină de ironie Si: zeflemitor (3). 4 a (D. creații sau manifestări ale oamenilor) Care conține ironie Si: împungător, înțepător, șfichiuitor, urzicător, (liv) persiflant, persiflator, zeflemitor (4).

zeflemist, -ă adj., s.m., s.f. (Persoană) care zeflemisește pe cineva sau ceva. Coroiu e cel mai mare zeflemist al epocii (VLAS.). ♦ (adj.; despre creații sau manifestări ale oamenilor) Care denotă, care reflectă o atitudine plină de ironie, care este batjocoritor. Întoarse ochii spre fața prietenului să citească un semn de înveselire zeflemistă (CE. PETR.). • pl. -iști, -iste. /zeflemea + -ist.

ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. Ironic, batjocoritor. Întoarse ochii spre fața prietenului să citească un semn de înveselite zeflemistă. C. PETRESCU, O. P. I 69. Zeflemiști, se agățau de toate defectele trecătorilor. ARDELEANU, D. 118.

ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor. – Din zeflemea + suf. -ist.

ZEFLEMÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care conține o zeflemea; pătruns de zeflemea; ironic; batjocoritor. /zeflemea + suf. ~ist

ZEFLEMÍST2 ~ști m. Persoană căreia îi plac zeflemelele. /zeflemea + suf. ~ist

*zeflemíst, -ă s. (d. zeflemea cu sufixu noŭ -ist). Ironist, luător în rîs.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zeflemíst (ze-fle-) adj. m., pl. zeflemíști; f. zeflemístă pl. zeflemiste

zeflemíst adj. m. (sil. -fle-), pl. zeflemíști; f. sg. zeflemístă, pl. zeflemíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZEFLEMÍST adj. 1. v. ironic. 2. batjocoritor, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (O atitudine ~.)

ZEFLEMIST adj. 1. ironic, persiflant, persiflator, zeflemitor, (fig.) înțepător. (Ton ~ într-un pamflet.) 2. batjocoritor, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (O atitudine ~.)

Intrare: zeflemistă
zeflemistă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zeflemist
zeflemist adjectiv
  • silabație: ze-fle-mist
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeflemist
  • zeflemistul
  • zeflemistu‑
  • zeflemistă
  • zeflemista
plural
  • zeflemiști
  • zeflemiștii
  • zeflemiste
  • zeflemistele
genitiv-dativ singular
  • zeflemist
  • zeflemistului
  • zeflemiste
  • zeflemistei
plural
  • zeflemiști
  • zeflemiștilor
  • zeflemiste
  • zeflemistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zeflemist

etimologie:

  • Zeflemea + sufix -ist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX