ZEFCHIU, ZĂFCHIU (pl. -chiuri) sn. Petrecere, amuzament: noi n’am venit aicea să facem zefchiuri, ce să lucrăm, să plinim porunca împăratului cu o zi înainte (N.-COST.); Domnul făcea zăfchiuri cu zicături, cu primblări, cu jocuri (LET.) [tc. zevk].

zăf sn vz zefchi

zăfchi sn vz zefchi

zefc sn vz zefchi

zefchi sn [At: N. COSTIN, LET. II, 60/35 / V: zefc, zevechi, zăf, zăf~ / Pl: ~uri / E: tc zevk] (Tcî) Petrecere.

zevechi sn vz zefchi

zăfchĭ, V. zefchĭ.

zefchĭ n., pl. urĭ (turc. zevk, id. ar. zevk. V. zefilŭ). Sec. 18-19. Petrecere, amuzament. – Și zăfchĭ. La Stam. zefc.

ZEFCHIU, zefchiuri, s. n. Distracție, amuzament. (din tc. (arab) zevk = gust; cf. ngr. zéfki, sb. zevak = confort)

zefchiu (-uri), s. n. – Distracție, recreare. – Var. zăfchiu, zevchiu. Tc. (arab.) zevk „gust” (Șeineanu, II, 388), cf. ngr. ζέφϰι, sb. zevak „comoditate”.

ZĂFCHIU, zăfchiuri, s. n. (Var.) Zefchiu.

ZEFCHIU s. v. agrement, amuzament, distracție, divertisment, plăcere.

zefchiu s. v. AGREMENT. AMUZAMENT. DISTRACȚIE. DIVERTISMENT. PLĂCERE.

ZĂF s.n. v. zefchi.

ZEFC s.n. v. zefchi.

ZEFCHI s.n. (Mold.) Petrecere / amuzament; ospăț. Noi-n-am venit aicea să facem zefchiuri, ce să lucrăm. PSEUDO-COSTIN. El căuta mai mult zăfurile cu mese mari și cu mezilea de Țarigrad, și noaptea îmbla prin tîrg cu veselii. -CANTA. Să cheltuiască această avere agonisind prietini și trăind cu zefcuri, precum să cade, căci de la moarte această bogăție nu-l va pute scoate. H 1771, 94^v; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); H 1771, 84^r; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: zăf (CANTA), zefc (H 1771, 84^r, 94^vJ. Etimologie: tc. zevk. Cf. t e f e r i c i e, vigășag, zăbavă, zăiafet.

zefchi, zefchiuri, s.n. (înv.) petrecere, amuzament.