zăf sn vz zefchi

zăfchi sn vz zefchi

zefc sn vz zefchi

zefchi sn [At: N. COSTIN, LET. II, 60/35 / V: zefc, zevechi, zăf, zăf~ / Pl: ~uri / E: tc zevk] (Tcî) Petrecere.

zevechi sn vz zefchi

ZĂF s.n. v. zefchi.

ZEFC s.n. v. zefchi.

ZEFCHI s.n. (Mold.) Petrecere / amuzament; ospăț. Noi-n-am venit aicea să facem zefchiuri, ce să lucrăm. PSEUDO-COSTIN. El căuta mai mult zăfurile cu mese mari și cu mezilea de Țarigrad, și noaptea îmbla prin tîrg cu veselii. -CANTA. Să cheltuiască această avere agonisind prietini și trăind cu zefcuri, precum să cade, căci de la moarte această bogăție nu-l va pute scoate. H 1771, 94^v; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); H 1771, 84^r; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: zăf (CANTA), zefc (H 1771, 84^r, 94^vJ. Etimologie: tc. zevk. Cf. t e f e r i c i e, vigășag, zăbavă, zăiafet.

zăfchĭ, V. zefchĭ.

zefchĭ n., pl. urĭ (turc. zevk, id. ar. zevk. V. zefilŭ). Sec. 18-19. Petrecere, amuzament. – Și zăfchĭ. La Stam. zefc.

ZEFCHIU s. v. agrement, amuzament, distracție, divertisment, plăcere.

zefchiu s. v. AGREMENT. AMUZAMENT. DISTRACȚIE. DIVERTISMENT. PLĂCERE.

ZEFCHIU, zefchiuri, s. n. Distracție, amuzament. (din tc. (arab) zevk = gust; cf. ngr. zéfki, sb. zevak = confort)

zefchiu (-uri), s. n. – Distracție, recreare. – Var. zăfchiu, zevchiu. Tc. (arab.) zevk „gust” (Șeineanu, II, 388), cf. ngr. ζέφϰι, sb. zevak „comoditate”.

ZĂFCHIU, zăfchiuri, s. n. (Var.) Zefchiu.

zefchi, zefchiuri, s.n. (înv.) petrecere, amuzament.