2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zechi s vz zeghe

ZÉCHE s. f. v. zeghe.

ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.

zeghe sf [At: LB / V: zeghie, (îrg) zeche, zechie, zechi, zechie, zeiche, zeichi, zeichie[1], zeighie, seche sf / Pl: zeghi / E: nct] (Pop) 1 Haină țărănească, de obicei, lungă și largă, făcută dintr-o țesătură (de lână) groasă (și ornamentată cu găitane), care se poartă, mai ales, în regiunile de munte Si: bundă (1), dulamă (3), suman, (reg) contăș (3), ghebă, laibăr, lăibărasc, recăl, țundră (1). 2 Haină (lungă) (fără mâneci) făcută din piele de oaie și purtată de ciobani Si: cojoc (1), șubă. 3 Țesătură (groasă) de casă, făcută din fire de lână, care se întrebuințează, mai ales, la confecționarea hainelor țărănești Si: aba2 (1), pănură (1), (reg) dimie. 4 (Reg) Basma (1). 5 (Pex) Îmbrăcăminte specială pentru deținuți, confecționată dintr-un postav subțire, cu dungi albe și gri (sau maro), late și dispuse vertical, astfel încât cele două culori să alterneze.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă accentuată: zeichie LauraGellner

zeichie[1] sf vz zeghe

  1. În definiția principală, această variantă este accentuată: zeichie LauraGellner

zeghe s.f. 1 Haină țărănească lungă, cu croială largă, făcută din postav gros (și împodobită cu găitane negre), care se poartă în regiunile muntoase; bundă, suman. Purta o zeghe lungă (VOIC.). ♦ Haină făcută din blană de oaie, cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2 (țes.) Postav gros (țesut în casă) din care se fac unele haine țărănești; aba, pănură, dimie. 3 Ext. îmbrăcăminte specială pentru deținuți, confecționată dintr-un postav subțire, cu dungi albe și gri (sau maro), late și dispuse vertical, astfel încît cele două culori să alterneze. • pl. zeghi, și (înv., reg.) zeghie, zeche, zechie s.f. /etimol. nec.

ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină facută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.

ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă (pînă la gleznă), împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase; ghebă. Cu căciula într-o parte, El pășește plin de fală, Sara purpurie-i schimbă Zeghea-n mantă triumfală. IOSIF, V. 98. Vine îndată cu o zeghe, pe care o aruncă pe umerii lui Ion. CARAGIALE, O. I 267. Un tînăr purtînd zeghea sîrbească ține mîna pe hangerul de la brîu. ODOBESCU, S. I 100. ♦ Haină făcută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii; șubă, sarică, cojoc. E tîrziu acum. În zeghe, Dorm doinașii din cavale; Cîte-o stea, căzînd de veghe, Spre culcuș își face cale. CERNA, P. 141. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie,- Variantă: zéghie (LESNEA, A. 111) s. f.

ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.]

ZÉGHE ~i f. înv. 1) Haină lungă și largă, confecționată din postav sau din piele de oaie (împodobită cu găitan negru), pe care o purtau țăranii. 2) Țesătură groasă de lână (de obicei albă) care se producea în gospodăriile țărănești și din care se confecționau haine; pănură; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.

zeghe f. haină din dimie albă: zeghea e haina muntenilor din stânga Oltului. [Vechiu-rom. zechie = lat. SETULA, păr aspru (medieval SECLA, zeghe)].

arată toate definițiile

Intrare: zechi
zechi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zeghe
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeghe
  • zeghea
plural
  • zeghi
  • zeghile
genitiv-dativ singular
  • zeghi
  • zeghii
plural
  • zeghi
  • zeghilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeghie
  • zeghia
plural
  • zeghii
  • zeghiile
genitiv-dativ singular
  • zeghii
  • zeghiei
plural
  • zeghii
  • zeghiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeche
  • zechea
plural
  • zechi
  • zechile
genitiv-dativ singular
  • zechi
  • zechii
plural
  • zechi
  • zechilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zechie
  • zechia
plural
  • zechii
  • zechiile
genitiv-dativ singular
  • zechii
  • zechiei
plural
  • zechii
  • zechiilor
vocativ singular
plural

zeghe zeghie zeche zechie

  • 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ghebă țundră attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cu căciula într-o parte, El pășește plin de fală, Sara purpurie-i schimbă Zeghea-n mantă triumfală. IOSIF, V. 98.
      surse: DLRLC
    • Vine îndată cu o zeghe, pe care o aruncă pe umerii lui Ion. CARAGIALE, O. I 267.
      surse: DLRLC
    • Un tînăr purtînd zeghea sîrbească ține mîna pe hangerul de la brîu. ODOBESCU, S. I 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Haină facută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cojoc sarică șubă attach_file un exemplu
      exemple
      • E tîrziu acum. În zeghe, Dorm doinașii din cavale; Cîte-o stea, căzînd de veghe, Spre culcuș își face cale. CERNA, P. 141.
        surse: DLRLC
  • 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: aba (s.f.) dimie pănură

etimologie: