2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zdupăit2, ~ă a [At: SĂM. II, 567 / Pl: ~iți, ~e / E: zdupăi] (D. dansuri populare) Care se execută bătând pământul cu picioarele și producând un zgomot caracteristic.

zdupăit1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~uri / E: zdupăi] (Pop) 1-2 Zdupăială (1-2).

ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

zdupăi vi [At: RESMERIȚĂ, D. / V: ~pui, zdumpăi, zdopăi / S și: sd~ / Pzi: ~esc / E: zdup + -ăi] (Pop) 1 (D. oameni sau d. picioarele lor în mers) A tropăi. 2 (D. oameni) A dansa bătând pământul cu picioarele și producând un zgomot caracteristic. 3 (D. oameni sau d. pumnii lor) A lovi cu putere, repetat (și repede), producând un zgomot caracteristic. 4 (D. oameni, obiecte etc.) A produce un sunet caracteristic prin cădere, lovire etc.

zdupăi vb. IV. intr. (pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. ◊ (tr.) Omul dinăuntru... a zdupăit apăsat un pas ori doi (GALAN). • prez.ind. zdupăi. /zdup + -ăi.

ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.

ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Regional) A călca greu și înăbușit, cu zgomot surd. A luat-o la goană spre apus, zdupăind prin ogoare, ca o namilă de jivină încolțită. POPA V. 77. ◊ Tranz. (Rar) Omul dinlăuntru a mormăit ceva, a zdupăit apăsat un pas ori doi și s-a ivit în ușa deschisă dintr-o zmucitură. GALAN, Z. R. 254.

ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Din zdup.

A ZDUPĂÍ ~iésc 1. intranz. A produce zgomot cu picioarele în timpul mersului sau alergării; a face „zdup-zdup”; a tropăi. 2. tranz. (persoane) A bate producând un zgomot. /zdup + suf. ~ăi

dúpăĭ și dúpuĭ, a -í v. intr. (d. dup 3 și rudă și cu sîrb. dúpiti, nsl. dúpati, ceh. dupati, a dupui ș.a. [Bern. 1, 238]. V. dupăcesc, zdup). Fam. Calc greŭ, fac dup-dup cînd fug (cu picĭoarele goale pin casă orĭ cu ghetele pe pămînt). – Și zd-: sărĭ zdupăind (VR. 1924, 2, 188). V. duduĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie

zdupăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 sg. și pl. zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: zdupăit
zdupăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zdupăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdupăi
  • zdupăire
  • zdupăit
  • zdupăitu‑
  • zdupăind
  • zdupăindu‑
singular plural
  • zdupăie
  • zdupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdupăi
(să)
  • zdupăi
  • zdupăiam
  • zdupăii
  • zdupăisem
a II-a (tu)
  • zdupăi
(să)
  • zdupăi
  • zdupăiai
  • zdupăiși
  • zdupăiseși
a III-a (el, ea)
  • zdupăie
(să)
  • zdupăie
  • zdupăia
  • zdupăi
  • zdupăise
plural I (noi)
  • zdupăim
(să)
  • zdupăim
  • zdupăiam
  • zdupăirăm
  • zdupăiserăm
  • zdupăisem
a II-a (voi)
  • zdupăiți
(să)
  • zdupăiți
  • zdupăiați
  • zdupăirăți
  • zdupăiserăți
  • zdupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zdupăie
(să)
  • zdupăie
  • zdupăiau
  • zdupăi
  • zdupăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdupăi

  • 1. popular A călca greu, cu zgomot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: tropăi attach_file 2 exemple
    exemple
    • A luat-o la goană spre apus, zdupăind prin ogoare, ca o namilă de jivină încolțită. POPA V. 77.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar Omul dinlăuntru a mormăit ceva, a zdupăit apăsat un pas ori doi și s-a ivit în ușa deschisă dintr-o zmucitură. GALAN, Z. R. 254.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Despre persoane) A bate producând un zgomot.
      surse: NODEX

etimologie:

  • Zdup + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX