2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRUMICÁT, -Ă, zdrumicați, -te, adj. (Pop.) Făcut bucățele, sfărâmat, zdrobit. – V. zdrumica.

ZDRUMICÁT, -Ă, zdrumicați, -te, adj. (Pop.) Făcut bucățele, sfărâmat, zdrobit. – V. zdrumica.

zdrumicat, ~ă a [At: ECONOMIA, 76/10 / S și: sd~ / Pl: ~ați, ~e / E: zdrumica] (Pop) 1 Zdrobit2 (1, 7).

zdrumicat, -ă adj. (pop.)cCare este făcut bucățele, sfărîmat, zdrobit. Prundișu-i zdrumicat ca marna (PER.). ◊ Fig. Prin mîndrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind (EMIN.). • pl. -ți, -te. /v. zdrumica.

ZDRUMICÁT, -Ă, zdrumicați, -te, adj. Strivit, zdrobit, sfărîmat. ◊ Fig. Auzea scîrțîind roata ciuturii de la fîntină și... apa zdrumicată pe mîna și pe fața lui Manlache. POPA, V. 30. Prin mîndrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind. EMINESCU, O. I 85.

ZDRUMICÁT, -Ă, zdrumicați, -te, adj. (Pop.) Făcut bucățele, sfărâmat, zdrobit. – V. zdrumica.

ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.

ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.

zdrumica vt [At: BIBLIA (1688), 2601/8 / V: (reg) ~meca / S și: sd~ / Pzi: zdrumic / E: ctm zdrobi și dumica] 1-9 (Pop; c. i. mai ales obiecte) A zdrobi (1, 6, 10, 14, 15-17, 19, 24).

zdrumica vb. I. tr. (pop.) 1 (compl. indică obiecte, materiale etc.) A face bucățele, a sfărîma. ◊ Fig. Călușarii zdrumicau bătuta pe bîte (ARGH.). 2 (compl. indicăființe sau părți ale corpului lor) A lovi puternic, provocînd traumatisme. L-a izbit pe-a lui coif, cît oasele capului toate I-a zdrumicat (MURNU). 3 (compl. indică armate, grupuri de oameni înarmați etc.) A suferi o înfrîngere categorică; a nimici. Românii îi zdrumicau fără cruțare (ISP.). • prez.ind. zdrumic. /dumica + zdrobi, prin contaminare.

ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. 1. A face bucățele; a sfărîma, a zdrobi. Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării Cesaru ’ncă veghează la trunchiul cel plecat Al sălciei pletoase. EMINESCU, O. I 63. Sabia scotea, în vînt o-nvîrtea, Pe șerpe-l lovea, Trupu-i zdrumica. ANT. LIT. POP. I 315. 2. A nimici, a distruge. Zdrumicară pe păgîni ca pe furnici. ISPIRESCU, M. V. 16. Așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice. CREANGĂ, P. 188. – Variantă: zdrumecá (SANDU, D. P. 130) vb. I.

ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ A nimici, a distruge. – Din dumica (după zdrobi).

A ZDRUMICÁ zdrúmic tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A preface în bucăți (prin presare, lovire etc.); a sfărâma; a zdrobi. 2) (fructe, legume) A face să-și piardă forma (prin presare, strângere etc.); a strivi, a turti, a zdrobi; a chiflici. 3) fig. A face să nu mai existe; a omorî prin mijloace violente; a zvânta; a distruge; a nimici; a zdrobi; a prăpădi. /Contaminare între a dumica și a zdrobi

sdrumicà v. 1. a face praf: așa urs oștirea întreagă e în stare s’o sdrumice CR.; 2. a se nimici: libertatea și legea popoarelor se sdrumică BĂLC. [Compromis între verbele sinonime dumica și sdrobì].

sdrumicat a. 1. stricat, sdrobit: vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind EM.; 2. fig. prăpădit: a întrupa o patrie atât de sdrumicată BĂLC.

zdrumíc, a v. tr. (din *zdumic, d. dumic, supt infl. luĭ zdrobesc). Zdrobesc, fărîm, frămînt: a zdrumica cașu. Fig. Nimicesc, prăpădesc: a zdrumica o oaste, o țară, un popor. V. zdruhăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdrumicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zdrúmică

zdrumicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. zdrúmică, imperf. 3 sg. zdrumicá

zdrumica (ind. prez. 3 sg. și pl. zdrumică)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDRUMICÁT adj. v. distrus, nimicit, potopit, prăpădit, sfarâmat, zdrobit.

arată toate definițiile

Intrare: zdrumicat
zdrumicat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrumicat
  • zdrumicatul
  • zdrumicatu‑
  • zdrumica
  • zdrumicata
plural
  • zdrumicați
  • zdrumicații
  • zdrumicate
  • zdrumicatele
genitiv-dativ singular
  • zdrumicat
  • zdrumicatului
  • zdrumicate
  • zdrumicatei
plural
  • zdrumicați
  • zdrumicaților
  • zdrumicate
  • zdrumicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: zdrumica
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrumica
  • zdrumicare
  • zdrumicat
  • zdrumicatu‑
  • zdrumicând
  • zdrumicându‑
singular plural
  • zdrumică
  • zdrumicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrumic
(să)
  • zdrumic
  • zdrumicam
  • zdrumicai
  • zdrumicasem
a II-a (tu)
  • zdrumici
(să)
  • zdrumici
  • zdrumicai
  • zdrumicași
  • zdrumicaseși
a III-a (el, ea)
  • zdrumică
(să)
  • zdrumice
  • zdrumica
  • zdrumică
  • zdrumicase
plural I (noi)
  • zdrumicăm
(să)
  • zdrumicăm
  • zdrumicam
  • zdrumicarăm
  • zdrumicaserăm
  • zdrumicasem
a II-a (voi)
  • zdrumicați
(să)
  • zdrumicați
  • zdrumicați
  • zdrumicarăți
  • zdrumicaserăți
  • zdrumicaseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrumică
(să)
  • zdrumice
  • zdrumicau
  • zdrumica
  • zdrumicaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrumeca
  • zdrumecare
  • zdrumecat
  • zdrumecatu‑
  • zdrumecând
  • zdrumecându‑
singular plural
  • zdrumecă
  • zdrumecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrumec
(să)
  • zdrumec
  • zdrumecam
  • zdrumecai
  • zdrumecasem
a II-a (tu)
  • zdrumeci
(să)
  • zdrumeci
  • zdrumecai
  • zdrumecași
  • zdrumecaseși
a III-a (el, ea)
  • zdrumecă
(să)
  • zdrumece
  • zdrumeca
  • zdrumecă
  • zdrumecase
plural I (noi)
  • zdrumecăm
(să)
  • zdrumecăm
  • zdrumecam
  • zdrumecarăm
  • zdrumecaserăm
  • zdrumecasem
a II-a (voi)
  • zdrumecați
(să)
  • zdrumecați
  • zdrumecați
  • zdrumecarăți
  • zdrumecaserăți
  • zdrumecaseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrumecă
(să)
  • zdrumece
  • zdrumecau
  • zdrumeca
  • zdrumecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdrumicat

etimologie:

  • vezi zdrumica
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zdrumica zdrumeca

  • 1. popular A face bucățele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: sfărâma strivi turti zdrobi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării Cesaru ’ncă veghează la trunchiul cel plecat Al salciei pletoase. EMINESCU, O. I 63.
      surse: DLRLC
    • Sabia scotea, în vînt o-nvîrtea, Pe șerpe-l lovea, Trupu-i zdrumica. ANT. LIT. POP. I 315.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Contaminare între dumica și zdrobi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX