2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – V. zdrumica.

ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. – V. zdrumica.

zdrumicare sf [At: DDRF / S și: sd~ / Pl: ~cări / E: zdrumicări] (Pop) 1-4 Zdrobire (1-3, 12).

zdrumicare s.f. (pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. zdrumica.

ZDRUMICÁRE s. f. Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărîmare, zdrobire, nimicire. Romînii din ambele țări cad sub regimul fanarioților. Apoi vine împilarea străină, robirea și zdrumicarea nației sub «turcul păgîn». BĂLCESCU, O. I 318.

ZDRUMICÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire.

ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.

ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.

zdrumica vt [At: BIBLIA (1688), 2601/8 / V: (reg) ~meca / S și: sd~ / Pzi: zdrumic / E: ctm zdrobi și dumica] 1-9 (Pop; c. i. mai ales obiecte) A zdrobi (1, 6, 10, 14, 15-17, 19, 24).

zdrumica vb. I. tr. (pop.) 1 (compl. indică obiecte, materiale etc.) A face bucățele, a sfărîma. ◊ Fig. Călușarii zdrumicau bătuta pe bîte (ARGH.). 2 (compl. indicăființe sau părți ale corpului lor) A lovi puternic, provocînd traumatisme. L-a izbit pe-a lui coif, cît oasele capului toate I-a zdrumicat (MURNU). 3 (compl. indică armate, grupuri de oameni înarmați etc.) A suferi o înfrîngere categorică; a nimici. Românii îi zdrumicau fără cruțare (ISP.). • prez.ind. zdrumic. /dumica + zdrobi, prin contaminare.

ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. 1. A face bucățele; a sfărîma, a zdrobi. Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării Cesaru ’ncă veghează la trunchiul cel plecat Al sălciei pletoase. EMINESCU, O. I 63. Sabia scotea, în vînt o-nvîrtea, Pe șerpe-l lovea, Trupu-i zdrumica. ANT. LIT. POP. I 315. 2. A nimici, a distruge. Zdrumicară pe păgîni ca pe furnici. ISPIRESCU, M. V. 16. Așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice. CREANGĂ, P. 188. – Variantă: zdrumecá (SANDU, D. P. 130) vb. I.

ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. Tranz. (Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ A nimici, a distruge. – Din dumica (după zdrobi).

A ZDRUMICÁ zdrúmic tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A preface în bucăți (prin presare, lovire etc.); a sfărâma; a zdrobi. 2) (fructe, legume) A face să-și piardă forma (prin presare, strângere etc.); a strivi, a turti, a zdrobi; a chiflici. 3) fig. A face să nu mai existe; a omorî prin mijloace violente; a zvânta; a distruge; a nimici; a zdrobi; a prăpădi. /Contaminare între a dumica și a zdrobi

sdrumicà v. 1. a face praf: așa urs oștirea întreagă e în stare s’o sdrumice CR.; 2. a se nimici: libertatea și legea popoarelor se sdrumică BĂLC. [Compromis între verbele sinonime dumica și sdrobì].

sdrumicare f. fig. nimicire: robirea și sdrumicarea nației BĂLC.

zdrumíc, a v. tr. (din *zdumic, d. dumic, supt infl. luĭ zdrobesc). Zdrobesc, fărîm, frămînt: a zdrumica cașu. Fig. Nimicesc, prăpădesc: a zdrumica o oaste, o țară, un popor. V. zdruhăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdrumicáre (pop.) s. f., g.-d. art. zdrumicắrii; pl. zdrumicắri

zdrumicáre s. f., g.-d. art. zdrumicării; pl. zdrumicări

zdrumicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zdrúmică

zdrumicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. zdrúmică, imperf. 3 sg. zdrumicá

arată toate definițiile

Intrare: zdrumicare
zdrumicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrumicare
  • zdrumicarea
plural
  • zdrumicări
  • zdrumicările
genitiv-dativ singular
  • zdrumicări
  • zdrumicării
plural
  • zdrumicări
  • zdrumicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: zdrumica
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrumica
  • zdrumicare
  • zdrumicat
  • zdrumicatu‑
  • zdrumicând
  • zdrumicându‑
singular plural
  • zdrumică
  • zdrumicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrumic
(să)
  • zdrumic
  • zdrumicam
  • zdrumicai
  • zdrumicasem
a II-a (tu)
  • zdrumici
(să)
  • zdrumici
  • zdrumicai
  • zdrumicași
  • zdrumicaseși
a III-a (el, ea)
  • zdrumică
(să)
  • zdrumice
  • zdrumica
  • zdrumică
  • zdrumicase
plural I (noi)
  • zdrumicăm
(să)
  • zdrumicăm
  • zdrumicam
  • zdrumicarăm
  • zdrumicaserăm
  • zdrumicasem
a II-a (voi)
  • zdrumicați
(să)
  • zdrumicați
  • zdrumicați
  • zdrumicarăți
  • zdrumicaserăți
  • zdrumicaseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrumică
(să)
  • zdrumice
  • zdrumicau
  • zdrumica
  • zdrumicaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrumeca
  • zdrumecare
  • zdrumecat
  • zdrumecatu‑
  • zdrumecând
  • zdrumecându‑
singular plural
  • zdrumecă
  • zdrumecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrumec
(să)
  • zdrumec
  • zdrumecam
  • zdrumecai
  • zdrumecasem
a II-a (tu)
  • zdrumeci
(să)
  • zdrumeci
  • zdrumecai
  • zdrumecași
  • zdrumecaseși
a III-a (el, ea)
  • zdrumecă
(să)
  • zdrumece
  • zdrumeca
  • zdrumecă
  • zdrumecase
plural I (noi)
  • zdrumecăm
(să)
  • zdrumecăm
  • zdrumecam
  • zdrumecarăm
  • zdrumecaserăm
  • zdrumecasem
a II-a (voi)
  • zdrumecați
(să)
  • zdrumecați
  • zdrumecați
  • zdrumecarăți
  • zdrumecaserăți
  • zdrumecaseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrumecă
(să)
  • zdrumece
  • zdrumecau
  • zdrumeca
  • zdrumecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdrumicare

etimologie:

  • vezi zdrumica
    surse: DEX '98 DEX '09

zdrumica zdrumeca

  • 1. popular A face bucățele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: sfărâma strivi turti zdrobi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării Cesaru ’ncă veghează la trunchiul cel plecat Al salciei pletoase. EMINESCU, O. I 63.
      surse: DLRLC
    • Sabia scotea, în vînt o-nvîrtea, Pe șerpe-l lovea, Trupu-i zdrumica. ANT. LIT. POP. I 315.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Contaminare între dumica și zdrobi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX