7 definiții pentru zdroabă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. – Din zdrobi (derivat regresiv).

ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. – Din zdrobi (derivat regresiv).

zdroa sf [At: DEX / Pl: ~be / E: drr zdrobi] (Reg) 1-4 Zbucium (1-4).

ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; agitație, zbucium. – Postverbal al lui zdrobi.

zdroábă f., pl. e (d. zdrobesc). Trans. Zdruncin, zbucĭum: după atîta zdroabă, nicĭ un folos!

zdrob, zdroa s.n., s.f. 1 s.n., s.f. (înv.,pop.) Bucată (mică) rămasă din ceva care s-a spart, s-a rupt etc. M-am uitat cu părere de rău în uliță, la cioburile și la zdroburile care rămăseseră acolo (LĂNCR.). 2 s.f. (reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. Cu multă zdroabă a ajuns călare pe luntre (AGÂR.). • pl. n. -uri, fi -oabe. /de la zdrobi, prin derivare regresivă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdroábă (reg.) s. f., g.-d. art. zdroábei; pl. zdroábe

zdroábă s. f., g.-d. art. zdroábei; pl. zdroábe

Intrare: zdroabă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdroa
  • zdroaba
plural
  • zdroabe
  • zdroabele
genitiv-dativ singular
  • zdroabe
  • zdroabei
plural
  • zdroabe
  • zdroabelor
vocativ singular
plural

zdroabă

etimologie: