12 definiții pentru zdrelitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. (Pop.) Rană produsă prin zdrelire; zgârietură, julitură. – Zdreli + suf. -tură.

zdrelitu sf [At: MAN. SĂNĂT. 145/15 / S și: sdrelitu / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: zdreli + -itură] (Pop) Rană (ușoară) prezentată în urma unei lovituri, frecări, strângeri etc. Si: julitură, jupuitură, (pop) belitură (1).

zdrelitu s.f. Zgîrietură, julitură. Am căzut și mi-am făcut niște zdrelituri de toată frumusețea. • pl. -i. /zdreli + -tură.

ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. Rană produsă prin zdrelire; zgârietură, julitură. – Zdreli + suf. -tură.

ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. Zgîrietură, julitură, jupuitură.

ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. Zgârietură, julitură. – Din zdreli + suf. -(i)tură.

ZDRELITÚRĂ ~i f. Rană ușoară, superficială; julitură. /a (se) zdreli + suf. ~tură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdrelitúră (pop.) s. f., g.-d. art. zdrelitúrii; pl. zdrelitúri

zdrelitúră s. f., g.-d. art. zdrelitúrii; pl. zdrelitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDRELITU s. julitură, jupuitură. (O ~ la un deget.)

Intrare: zdrelitură
zdrelitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrelitu
  • zdrelitura
plural
  • zdrelituri
  • zdreliturile
genitiv-dativ singular
  • zdrelituri
  • zdreliturii
plural
  • zdrelituri
  • zdreliturilor
vocativ singular
plural

zdrelitură

etimologie:

  • Zdreli + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX