opțiuni
  • info

3 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRELIT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.

ZDRELIT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.

zdrelit1 sn [At: DSR / Pl: ? / E: zdreli] (Rar) Zdrelire.

zdrelit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / S și: sd~ / Pl: ~iți, ~e / E: zdreli] (D. ființe sau părți ale corpului lor, de obicei, d. piele, carne) 1 Cu răni (ușoare) rămase în urma unei lovituri, frecări, strângeri etc. Si: julit, jupuit, (rar) stropșit (1), (pop) belit (1). 2 (Rar) Zdrobit2 (6).

zdrelit, -ă adj. (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Care are pielea jupuită; care este rănit prin julire. Mai răcnea și un băiețaș... ținîndu-și cu mîna piciorul zdrelit (CE. PETR.). ♦ Care este zdrobit, sfărîmat. Pe copil l-au ridicat mort, cu capul zdrelit (DELAVR.). • pl. -ți, -te. /v. zdreli.

ZDRELIT, -Ă, zdreliți-, -te, adj. Cu pielea jupuită; julit, zgîriat. Mai răcnea și un băiețaș, schiopătînd și ținîndu-se cu mîna de piciorul zdrelit. C. PETRESCU, A. R. 60. Unul cu mîna ruptă, altul cu falca zdrelită. DELAVRANCEA, O. II 213. ♦ Sfărîmat, zdrobit. Pe copil l-au ridicat mort, cu capul zdrelit. DELAVRANCEA, H. T. 104.

ZDRELIT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; julit. ♦ Zdrobit, sfărîmat. – V. zdreli.

ZDRELI, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

ZDRELI, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.

jdrel sm vz zdreli[1]

  1. Trimitere imprecisă. Zdreli nu figurează ca substantiv. Posibil să trimită la zdrele, dar nici acolo nu apare varianta. — gall

zdreli vtr [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) șd~ / S și: sd~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf mezdri] (C. i. ființe sau părți ale corpului lor, de obicei pielea, carnea) 1-2 A produce răni (ușoare) prin lovire, frecare, strângere, sfâșiere Si: a (se) juli, a (se) jupui, (pop) a beli (1), a stropși (1), (îrg) a rujdi (1), (reg) a mezdri. 3-4 (Rar) A (se) zdrobi (16).

zdreli vb. IV. tr., refl. A (se) răni ușor, julindu-și pielea. Nu plîngeam chiar de-mi zdreleam genunchiul (LAB.). • prez.ind. -esc. /cf. mezdri.

ZDRELI, zdrelesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la oameni și mai ales la părți ale corpului lor) A răni ușor, jupuind pielea; a juli. Mi-a zdrelit cotul, că am fost prost; am așteptat să dea el întîi. PREDA, Î. 67. Și-a zdrelit coasta cu un glonț de revolver. PAS, Z. IV 185.

ZDRELI, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli.

A ZDRELI ~esc tranz. A face să se zdrelească; a juli. /Orig. nec.

A SE ZDRELI mă ~esc intranz. A se răni ușor, superficial; a se juli; a se jupui. /Orig. nec.

sdrelì v. 1. a sgâria ușor prin lovire sau ciocnire; 2. a atinge în treacăt. [Origină necunoscută].

zdrelésc v. tr. (sîrb. drliti, a dezvăli, drljati, a grăpa, a zgîria scriind. V. și zgîriĭ). Julesc zdrobind puțin: ĭ-a căzút un lemn pe picĭor și ĭ-a zdrelit degetele. – Și zdrilesc (Bz.).

zdrilésc, V. zdrelesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zdreli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelesc, 3 sg. zdrelește, imperf. 1 zdreleam; conj. prez. 1 sg. să zdrelesc, 3 să zdrelească

zdreli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelesc, imperf. 3 sg. zdrelea; conj. prez. 3 să zdrelească

zdreli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelesc, imperf. 3 sg. zdrelea; conj. prez. 3 sg. și pl. zdrelească

zdreli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZDRELIT adj. (MED.) v. julit.

ZDRELIT s. (MED.) julire.

ZDRELIT adj. julit, jupuit. (Are degetul ~. )

ZDRELIT s. julire, julit, jupuire, jupuit, zdrelire. (~ unui deget.)

ZDRELI vb. v. juli.

ZDRELI vb. a (se) juli, a (se) jupui, a (se) zgîria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropși, (înv. și reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Și-a ~ pielea la un deget.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZDRILI, zdrilesc, vb. IV. (Var.) Zdreli. (cf. zdreli)

Intrare: zdrelit (adj.)
zdrelit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrelit
  • zdrelitul
  • zdrelitu‑
  • zdrelită
  • zdrelita
plural
  • zdreliți
  • zdreliții
  • zdrelite
  • zdrelitele
genitiv-dativ singular
  • zdrelit
  • zdrelitului
  • zdrelite
  • zdrelitei
plural
  • zdreliți
  • zdreliților
  • zdrelite
  • zdrelitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: zdrelit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrelit
  • zdrelitul
  • zdrelitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • zdrelit
  • zdrelitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: zdreli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdreli
  • zdrelire
  • zdrelit
  • zdrelitu‑
  • zdrelind
  • zdrelindu‑
 singular plural
  • zdrelește
  • zdreliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrelesc
 (să)
  • zdrelesc
  • zdreleam
  • zdrelii
  • zdrelisem
a II-a (tu)
  • zdrelești
 (să)
  • zdrelești
  • zdreleai
  • zdreliși
  • zdreliseși
a III-a (el, ea)
  • zdrelește
 (să)
  • zdrelească
  • zdrelea
  • zdreli
  • zdrelise
plural I (noi)
  • zdrelim
 (să)
  • zdrelim
  • zdreleam
  • zdrelirăm
  • zdreliserăm
  • zdrelisem
a II-a (voi)
  • zdreliți
 (să)
  • zdreliți
  • zdreleați
  • zdrelirăți
  • zdreliserăți
  • zdreliseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrelesc
 (să)
  • zdrelească
  • zdreleau
  • zdreliră
  • zdreliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrili
  • zdrilire
  • zdrilit
  • zdrilitu‑
  • zdrilind
  • zdrilindu‑
 singular plural
  • zdrilește
  • zdriliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrilesc
 (să)
  • zdrilesc
  • zdrileam
  • zdrilii
  • zdrilisem
a II-a (tu)
  • zdrilești
 (să)
  • zdrilești
  • zdrileai
  • zdriliși
  • zdriliseși
a III-a (el, ea)
  • zdrilește
 (să)
  • zdrilească
  • zdrilea
  • zdrili
  • zdrilise
plural I (noi)
  • zdrilim
 (să)
  • zdrilim
  • zdrileam
  • zdrilirăm
  • zdriliserăm
  • zdrilisem
a II-a (voi)
  • zdriliți
 (să)
  • zdriliți
  • zdrileați
  • zdrilirăți
  • zdriliserăți
  • zdriliseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrilesc
 (să)
  • zdrilească
  • zdrileau
  • zdriliră
  • zdriliseră
jdrel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zdrelit, zdrelităadjectiv

  • 1. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: julit jupuit zgâriat
    • format_quote Mai răcnea și un băiețaș, schiopătînd și ținîndu-se cu mîna de piciorul zdrelit. C. PETRESCU, A. R. 60. DLRLC
    • format_quote Unul cu mîna ruptă, altul cu falca zdrelită. DELAVRANCEA, O. II 213. DLRLC
    • 1.1. Sfărâmat, zdrobit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sfărâmat zdrobit
      • format_quote Pe copil l-au ridicat mort, cu capul zdrelit. DELAVRANCEA, H. T. 104. DLRLC
etimologie:
  • vezi zdreli DEX '09 DEX '98 DLRM

zdrelitsubstantiv neutru

zdreli, zdrelescverb

  • 1. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: juli
    • format_quote Mi-a zdrelit cotul, că am fost prost; am așteptat să dea el întîi. PREDA, Î. 67. DLRLC
    • format_quote Și-a zdrelit coasta cu un glonț de revolver. PAS, Z. IV 185. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.