2 intrări
39 de definiții
din care- explicative (30)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zdrehuna1 v vz strănuta
zdrehuna2 v vz zdrăvăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂNUTA, strănut, vb. I. Intranz. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. – Lat. sternutare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STRĂNUTA, strănut, vb. I. Intranz. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. – Lat. sternutare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
drăvni v vz zdrăvni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sdrănuta v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stărnuta v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sternuta v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străhuna v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strămuta2 v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strănuta vi [At: NECULCE, L. 113 / V: (îvp) stărn~, (înv) stern~, ~ren~ (reg) sdr~, stărmu~, ~ăhuna, ~ămu~, ~ăsia, ~ășuna, zdr~, zdrehuna / Pzi: strănut / E: sternutare] 1 (D. oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni, printr-un act reflex brusc și violent al mușchilor expiratori Si: (pop) a străfiga1 (1), (reg) a prâsni2, a zdrăvăna. 2 (Îvr) A vărsa pe gură. 3 (Reg; d. cai) A forăi (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strășuna2 v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strenuta v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrăgni v vz zdrăvăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrăhui v vz zdrăvăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrămni v vz zdrăvăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrămnii v vz zdrăvăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrănuta v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrăvăna [At: CORESI EV. 190 / V: (îrg) ~vui (Pzi: zdrăvuiesc, zdrăvui), (reg) zdrăvia (Pzi: 1 zdrăviez și zdrăvii; 3 zdrăvie), zdrăvii (Pzi: 1 zdrăviesc și zdrăvii; 3 zdrăvie), zdrăvina (Pzi: 1 zdrăvân și zdrăven, zdrăvin; 3 zdravână), zdrăvni (Pzi: zdravui), zdrăvuia (Pzi: 3 zdrăvuie), zdrăgni (Pzi: zdrăgnesc), zdrăhui (Pzi: zdrăhuiesc și zdrăhui), zdrămni (Pzi: zdrămnesc), zdrămnii (Pzi: zdrămnii), zdrehuna (Pzi: 1 zdrehun și zdrehun; 3 zdrehună), zrăvi (Pzi: zrăvie), drămni (Pzi: drămnesc), drăzni (Pzi: 1 drăznesc; 3 drăznește), străhuna (Pzi: străhună), străvui (Pzi: străvuiesc) / S și: sd~ / Pzi: 1 zdravăn și ~vnesc; 3 zdravănă / E: zdravăn cf bg здравен, srb zdraviti] 1 vrr (Înv; d. oameni) A-și dori sănătate. 2 vrr (Înv; d. oameni) A-și dori binele. 3 vi (Ban și Trs; d. oameni) A strănuta (1). 4 vi (Ban și Trs; d. cai) A sforăi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrăvia v vz zdrăvăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrăvii v vz zdrăvăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrăvina v vz zdrăvăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrăvni v vz zdrăvăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrăvui v vz zdrăvăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrăvuia v vz zdrăvăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zrăvi v vz zdrăvăna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrăvăna vb. I. 1 refl. recipr. (înv.; despre oameni) A-și dori sănătate; a-și dori binele. 2 intr. (reg.; despre oameni) A strănuta. • prez.ind. zdravăn, -vnesc. /zdravăn + -a.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
STRĂNUTA, strănut, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămîni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. Un țap... scutura din cap și strănuta disperat. HOGAȘ, M. N. 201. Nu știu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat. CREANGĂ, P. 24. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. 2. (Rar, despre cai) A forăi. Caii au strănutat cu putere în iarbă, unii mai aproape, alții mai încolo, pe urmă s-au alinat, rămînînd neclintiți. SADOVEANU, F. J. 539.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A STRĂNUTA strănut intranz. A elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o contracție involuntară a mușchilor expiratori. /<lat. sternutare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strănutà v. a da un strănut. [Lat. STERNUTARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
3) strănút, a -á v. intr. (lat. sternûtáre, a strănuta des, d. sternúere, a strănuta, it. starnutare și -tire, pv. sp. estornudar, fr. éternuer). Expir convulsiv și violent aeru pe nas și pe gură, cum se întîmplă cînd te gîdili în nas orĭ aĭ guturaĭ. – Și stărnut și strenut. V. străfig.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
strănuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strănut, 2 sg. strănuți, 3 strănută; conj. prez. 1 sg. să strănut, 3 să strănute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strănuta (a ~) vb., ind. prez. 3 strănută
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strănuta vb., ind. prez. 1 sg. strănut, 3 sg. și pl. strănută
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRĂNUTA vb. (pop.) a străfiga, (reg.) a pârșni, (prin Ban.) a zdrăvăna. (E răcit și ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZDRĂVĂNA vb. v. strănuta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRĂNUTA vb. (pop.) a străfiga, (reg.) a pîrșni, (prin Ban.) a zdrăvăna. (E răcit și ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrăvăna vb. v. STRĂNUTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
strănuta (-t, -at), vb. – A elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură. – Var. stărnuta, strenuta. Mr. stărnut(are). Lat. sternūtāre (Meyer, Alb. St., IV, 120; Pascu, I, 161; REW 8250), cf. it. starnutare, (v. it. stranutare, sicil. stranutari, friul. stranudá), prov., cat., sp. estornudar, fr. éternuer. Lipsește în Trans. de V (ALR, I, 78). – Der. strănut (var. strănutat, strănutătură), s. f. (acțiunea de a strănuta, zgomotul produs).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZDRĂVUI, zdrăvuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A venera. (din sl. zdraviti)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
verb (V3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V19.1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
strănuta, strănutverb
- 1. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un țap... scutura din cap și strănuta disperat. HOGAȘ, M. N. 201. DLRLC
- Nu știu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat. CREANGĂ, P. 24. DLRLC
-
-
- 2. Despre cai: forăi. DLRLCsinonime: forăi
- Caii au strănutat cu putere în iarbă, unii mai aproape, alții mai încolo, pe urmă s-au alinat, rămînînd neclintiți. SADOVEANU, F. J. 539. DLRLC
-
etimologie:
- sternutare DEX '09 DEX '98
zdrăvăna, zdravănverb
- 1. Strănuta. Sinonimesinonime: strănuta