2 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zdrehuna1 v vz strănuta

STRĂNUTA, strănut, vb. I. Intranz. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. – Lat. sternutare.

STRĂNUTA, strănut, vb. I. Intranz. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. – Lat. sternutare.

strănuta vi [At: NECULCE, L. 113 / V: (îvp) stărn~, (înv) stern~, ~ren~ (reg) sdr~, stărmu~, ~ăhuna, ~ămu~, ~ăsia, ~ășuna, zdr~, zdrehuna / Pzi: strănut / E: sternutare] 1 (D. oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni, printr-un act reflex brusc și violent al mușchilor expiratori Si: (pop) a străfiga1 (1), (reg) a prâsni2, a zdrăvăna. 2 (Îvr) A vărsa pe gură. 3 (Reg; d. cai) A forăi (1).

zdrăvăna [At: CORESI EV. 190 / V: (îrg) ~vui (Pzi: zdrăvuiesc, zdrăvui), (reg) zdrăvia (Pzi: 1 zdrăviez și zdrăvii; 3 zdrăvie), zdrăvii (Pzi: 1 zdrăviesc și zdrăvii; 3 zdrăvie), zdrăvina (Pzi: 1 zdrăvân și zdrăven, zdrăvin; 3 zdravână), zdrăvni (Pzi: zdravui), zdrăvuia (Pzi: 3 zdrăvuie), zdrăgni (Pzi: zdrăgnesc), zdrăhui (Pzi: zdrăhuiesc și zdrăhui), zdrămni (Pzi: zdrămnesc), zdrămnii (Pzi: zdrămnii), zdrehuna (Pzi: 1 zdrehun și zdrehun; 3 zdrehună), zrăvi (Pzi: zrăvie), drămni (Pzi: drămnesc), drăzni (Pzi: 1 drăznesc; 3 drăznește), străhuna (Pzi: străhună), străvui (Pzi: străvuiesc) / S și: sd~ / Pzi: 1 zdravăn și ~vnesc; 3 zdravănă / E: zdravăn cf bg здравен, srb zdraviti] 1 vrr (Înv; d. oameni) A-și dori sănătate. 2 vrr (Înv; d. oameni) A-și dori binele. 3 vi (Ban și Trs; d. oameni) A strănuta (1). 4 vi (Ban și Trs; d. cai) A sforăi.

zdrăvăna vb. I. 1 refl. recipr. (înv.; despre oameni) A-și dori sănătate; a-și dori binele. 2 intr. (reg.; despre oameni) A strănuta. • prez.ind. zdravăn, -vnesc. /zdravăn + -a.

STRĂNUTA, strănut, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămîni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. Un țap... scutura din cap și strănuta disperat. HOGAȘ, M. N. 201. Nu știu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat. CREANGĂ, P. 24. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. 2. (Rar, despre cai) A forăi. Caii au strănutat cu putere în iarbă, unii mai aproape, alții mai încolo, pe urmă s-au alinat, rămînînd neclintiți. SADOVEANU, F. J. 539.

A STRĂNUTA strănut intranz. A elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o contracție involuntară a mușchilor expiratori. /<lat. sternutare

strănutà v. a da un strănut. [Lat. STERNUTARE].

3) strănút, a -á v. intr. (lat. sternûtáre, a strănuta des, d. sternúere, a strănuta, it. starnutare și -tire, pv. sp. estornudar, fr. éternuer). Expir convulsiv și violent aeru pe nas și pe gură, cum se întîmplă cînd te gîdili în nas orĭ aĭ guturaĭ. – Și stărnut și strenut. V. străfig.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strănuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strănut, 2 sg. strănuți, 3 strănu; conj. prez. 1 sg. să strănut, 3 să strănute

strănuta (a ~) vb., ind. prez. 3 strănu

strănuta vb., ind. prez. 1 sg. strănut, 3 sg. și pl. strănu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂNUTA vb. (pop.) a străfiga, (reg.) a pârșni, (prin Ban.) a zdrăvăna. (E răcit și ~.)

STRĂNUTA vb. (pop.) a străfiga, (reg.) a pîrșni, (prin Ban.) a zdrăvăna. (E răcit și ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

strănuta (-t, -at), vb. – A elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură. – Var. stărnuta, strenuta. Mr. stărnut(are). Lat. sternūtāre (Meyer, Alb. St., IV, 120; Pascu, I, 161; REW 8250), cf. it. starnutare, (v. it. stranutare, sicil. stranutari, friul. stranudá), prov., cat., sp. estornudar, fr. éternuer. Lipsește în Trans. de V (ALR, I, 78). – Der. strănut (var. strănutat, strănutătură), s. f. (acțiunea de a strănuta, zgomotul produs).

ZDRĂVUI, zdrăvuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A venera. (din sl. zdraviti)

Intrare: strănuta
verb (V3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strănuta
  • strănutare
  • strănutat
  • strănutatu‑
  • strănutând
  • strănutându‑
singular plural
  • strănu
  • strănutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strănut
(să)
  • strănut
  • strănutam
  • strănutai
  • strănutasem
a II-a (tu)
  • strănuți
(să)
  • strănuți
  • strănutai
  • strănutași
  • strănutaseși
a III-a (el, ea)
  • strănu
(să)
  • strănute
  • strănuta
  • strănută
  • strănutase
plural I (noi)
  • strănutăm
(să)
  • strănutăm
  • strănutam
  • strănutarăm
  • strănutaserăm
  • strănutasem
a II-a (voi)
  • strănutați
(să)
  • strănutați
  • strănutați
  • strănutarăți
  • strănutaserăți
  • strănutaseți
a III-a (ei, ele)
  • strănu
(să)
  • strănute
  • strănutau
  • strănuta
  • strănutaseră
zdrănuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stărnuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrehuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sdrănuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sternuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străhuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strenuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zdrăvăna
verb (V19.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrăvăna
  • zdrăvănare
  • zdrăvănat
  • zdrăvănatu‑
  • zdrăvănând
  • zdrăvănându‑
singular plural
  • zdravănă
  • zdrăvănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdravăn
(să)
  • zdravăn
  • zdrăvănam
  • zdrăvănai
  • zdrăvănasem
a II-a (tu)
  • zdravăni
(să)
  • zdravăni
  • zdrăvănai
  • zdrăvănași
  • zdrăvănaseși
a III-a (el, ea)
  • zdravănă
(să)
  • zdravăne
  • zdrăvăna
  • zdrăvănă
  • zdrăvănase
plural I (noi)
  • zdrăvănăm
(să)
  • zdrăvănăm
  • zdrăvănam
  • zdrăvănarăm
  • zdrăvănaserăm
  • zdrăvănasem
a II-a (voi)
  • zdrăvănați
(să)
  • zdrăvănați
  • zdrăvănați
  • zdrăvănarăți
  • zdrăvănaserăți
  • zdrăvănaseți
a III-a (ei, ele)
  • zdravănă
(să)
  • zdravăne
  • zdrăvănau
  • zdrăvăna
  • zdrăvănaseră
zdrehuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zrăvi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrăvui
  • zdrăvuire
  • zdrăvuit
  • zdrăvuitu‑
  • zdrăvuind
  • zdrăvuindu‑
singular plural
  • zdrăvuiește
  • zdrăvuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrăvuiesc
(să)
  • zdrăvuiesc
  • zdrăvuiam
  • zdrăvuii
  • zdrăvuisem
a II-a (tu)
  • zdrăvuiești
(să)
  • zdrăvuiești
  • zdrăvuiai
  • zdrăvuiși
  • zdrăvuiseși
a III-a (el, ea)
  • zdrăvuiește
(să)
  • zdrăvuiască
  • zdrăvuia
  • zdrăvui
  • zdrăvuise
plural I (noi)
  • zdrăvuim
(să)
  • zdrăvuim
  • zdrăvuiam
  • zdrăvuirăm
  • zdrăvuiserăm
  • zdrăvuisem
a II-a (voi)
  • zdrăvuiți
(să)
  • zdrăvuiți
  • zdrăvuiați
  • zdrăvuirăți
  • zdrăvuiserăți
  • zdrăvuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrăvuiesc
(să)
  • zdrăvuiască
  • zdrăvuiau
  • zdrăvui
  • zdrăvuiseră
zdrăvni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrăvii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrăvia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drăvni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrăgni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrăvuia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrăhui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrăvina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrămni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrămnii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strănuta, strănutverb

  • 1. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un țap... scutura din cap și strănuta disperat. HOGAȘ, M. N. 201. DLRLC
      • format_quote Nu știu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat. CREANGĂ, P. 24. DLRLC
  • 2. rar Despre cai: forăi. DLRLC
    sinonime: forăi
    • format_quote Caii au strănutat cu putere în iarbă, unii mai aproape, alții mai încolo, pe urmă s-au alinat, rămînînd neclintiți. SADOVEANU, F. J. 539. DLRLC
etimologie:

zdrăvăna, zdravănverb

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.