2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zdraveni v vz zdrăveni

zdrăveni [At: TDRG / V: (îvp) zdra~, (înv) zdrev~ / S și: sd~ / Pzi: ~nesc / E: zdravăn] 1-2 vtr (Pop; d. oameni) A (se) însănătoși. 3 vr (Rar) A se dezmetici (3). 4 vr A lua o poziție rigidă, dârză, țeapănă.

zdrăveni vb. IV. refl., tr. (pop.) A (se) însănătoși; a (se) vindeca. • prez.ind. -esc. /zdravăn + -i.

ZDRĂVENÍ, zdrăvenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se însănătoși după o boală, a se înzdrăveni. ◊ Tranz:. (Cu pronunțare regională) L-a bătut pe Alisandru, de l-a lăsat aproape mort; nevasta sa l-a zdravenit. ȘEZ. VI 146. ♦ Fig. A-și veni în fire, a se dezmetici. Ți-am spus că nu se poate. Înțelege-mă și te zdrăvenește! VLAHUȚĂ, N. 128.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDRĂVENÍ vb. v. fortifica, îndrepta, înfiripa, însănătoși, întări, întrema, înzdrăveni, lecui, reconforta, reface, restabili, ridica, tămădui, tonifica, vindeca.

zdrăveni vb. v. FORTIFICA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTĂRI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. RECONFORTA. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TONIFICA. VINDECA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZDRĂVENÍ, zdrăvenésc, vb. IV. 1. Refl. (Var.) Înzdrăveni. 2. Intranz. (Banat, Trans. de V.) A strănuta. (din zdravăn; sensul al doilea se explică prin formula zdravăn = sănătos, care li se spune celor care strănută)

Intrare: zdrăvenit
zdrăvenit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrăvenit
  • zdrăvenitul
  • zdrăvenitu‑
  • zdrăveni
  • zdrăvenita
plural
  • zdrăveniți
  • zdrăveniții
  • zdrăvenite
  • zdrăvenitele
genitiv-dativ singular
  • zdrăvenit
  • zdrăvenitului
  • zdrăvenite
  • zdrăvenitei
plural
  • zdrăveniți
  • zdrăveniților
  • zdrăvenite
  • zdrăvenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zdrăveni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrăveni
  • zdrăvenire
  • zdrăvenit
  • zdrăvenitu‑
  • zdrăvenind
  • zdrăvenindu‑
singular plural
  • zdrăvenește
  • zdrăveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrăvenesc
(să)
  • zdrăvenesc
  • zdrăveneam
  • zdrăvenii
  • zdrăvenisem
a II-a (tu)
  • zdrăvenești
(să)
  • zdrăvenești
  • zdrăveneai
  • zdrăveniși
  • zdrăveniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrăvenește
(să)
  • zdrăvenească
  • zdrăvenea
  • zdrăveni
  • zdrăvenise
plural I (noi)
  • zdrăvenim
(să)
  • zdrăvenim
  • zdrăveneam
  • zdrăvenirăm
  • zdrăveniserăm
  • zdrăvenisem
a II-a (voi)
  • zdrăveniți
(să)
  • zdrăveniți
  • zdrăveneați
  • zdrăvenirăți
  • zdrăveniserăți
  • zdrăveniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrăvenesc
(să)
  • zdrăvenească
  • zdrăveneau
  • zdrăveni
  • zdrăveniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdrăveni

etimologie: